ANI DE COLECTIE: PARTEA a V - a

La orele de limbi straine eram despartite si grupate dupa cum urmeaza: Karina, Claudia si Aida urmau cursurile de franceza principal in vreme ce eu, se presupune, studiam engleza ca prima limba. Si zic se presupune, pentru ca aveam in primii doi ani de liceu o profesoara de engleza care ora de ora ne vorbea doar despre religie. Tin minte c-am facut greseala de-a merge la ea la o singura sedinta de meditatii, impreuna cu Adrian Cerbu, pe vremea aia inca al meu coleg de clasa, in timpul careia ne-a vorbit despre psalmi si chiar ne-a cantat la chitara, evident, cantece de natura religioasa. Din fericire, de cele mai multe ori invat din greseli, asa ca a doua oara nu i-am mai calcat pragul casei...Singura parte interesanta a orelor de engleza aveau loc in pauza cand se-ntorceau fetele de la franceza si asteptau pe la usa. Si-atunci Aida incepea sa grohaie pe la usa si sa scoata diverse alte interjectii ori sa strige numele vreunuia din clasa, starnind rasul tuturor...

Pentru limba a doua de studiu eram impartite in mod egal: eu si Claudia studiam germana, iar Aida cu Karina, engleza. Tin minte ca-n timpul orei de germana ne mutam in banca a doua de pe randul de la perete, unde ne faceam de cap toata ora. In spatele nostru stateau Adrian Sireca, Emanuel Muller si Raul Racheru, lucru suficient sa ne deconcentreze toata ora. N-as putea spune acum ce faceau baietii astia de reuseau sa ne aduca in stadiul ala, dar despre orice-o fi vorba, e sigur ca-l faceau foarte bine. Radeam cu lacrimi, ora de ora, timp de aproape 50 de minute. Si-aveam in ciclul inferior al liceului o profesoara foarte blanda si probabil inzestrata cu infinit de multa rabdare de-a reusit sa ne suporte atata vreme. Se numea Maria Jinca si culmea e ca din nu stiu ce motiv ma simpatiza foarte mult, as indrazni chiar sa spun ca-i eram draga. Si chiar nu-nteleg de ce, pentru ca uitandu-ma acum in urma, nu pot decat sa cataloghez comportamentul meu de atunci drept unul jegos. E-adevarat ca faceam intotdeauna ce mi se spunea dar tot adevarat e si ca profitam de pe urma faptului ca ma placea pentru a deranja ora si a fi vesnic neatenta, stiind ca nu mi se va intampla nimic. Era singura ora la care-mi permiteam sa afisez un asemenea comportament. Iar temele la germana...adevarul e ca rareori ni le faceam. Si eu si Claudia! Omiteam de cele mai multe ori sa le facem, fie din comoditate, fie, recunosc, din nestiinta...Bine! Sa n-aveti impresia ca noi eram singurele lenese din clasa! Mai erau si altii doar ca ceilalti nu constituie subiectul discutiei noastre de astazi...Klara Stephanian, cea mai buna eleva la germana, era constiincioasa in a-si face temele si n-o deranja sa ni le dea si noua...

De altfel cred una dintre cele mai mari boacane pe care le-am facut pe vremea cand eram eleva s-a-ntamplat tot in ora de germana. Aveam vreo patru ore de germana pe saptamana, profilul nostru fiind de turism si axandu-se pe geografie si limbi straine. Doua din cele patru ore de germana erau legate intr-o zi de miercuri, daca-mi amintesc eu bine. Asa ca eu si Claudia ne-am gandit ca am putea sari peste una din orele cu pricina. Le-am cooptat in echipa si pe Aida si Karina si-am hotarat sa mergem sa ne relaxam putin in targul amenajat undeva in spatele actualului centru comercial Bega. Planul era unul bine pus la punct si nu avea cum sa dea gres. Aveam sa lipsim o singura ora de germana, dupa care, cu un pretext oarecare ne intorceam pentru cea de-a doua, stiind ca profa', din prea multa simpatie, va accepta orice scuza tampita venita din partea noastra. Zis si facut! Doar ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ...Ne-am intors foarte relaxate la scoala pentru cea ce-a doua oara conform scenariului descris mai devreme, cand in drumul spre clasa, ne intalnim c-un coleg de la franceza, Alex Ghiroceanu, care ne spune: "Ba! Mergeti repede-n clasa c-aveti teza la germana!". Era evident ca eu si Claudia eram profund mirate pentru ca reactia noastra a fost ceva de genul: "Daaa!". Karina si Aida au inceput sa rada-n hohote, in vreme ce eu si Claudia am ramas socate pentru cateva secunde. Am incercat sa ne dam seama daca stiam de faptul ca in ziua respectiva aveam teza si pur si simplu am uitat, in schimb am realizat ca-n realitate n-am detinut in niciun moment informatia. Am mai stat foarte putin pe hol cat sa ne adunam de pe urma socului suferit, dupa care-am alergat inspre clasa in care elevii constiinciosi dadeau teza. Era clar ca de fapt chiulisem si-am dat-o-n bara. O stiau si colegii si evident ca a dedus lucrul asta si profesoara, in ciuda motivelor invocate de noi. Deznodamantul a fost insa unul fericit. Ni s-a permis sa dam teza in cea de-a doua ora si tin minte ca pe deasupra mi-a mai dat si nota 8... In ciclul superior al liceului ne-a fost schimbata profesoara, venind Klara Albota, o femeie care-a coborat militaria din pod...

ANI DE COLECTIE: PARTEA a IV - a

Si da, va ziceam despre Aida ca avea o gura foarte-ncapatoare. Nu stiu cum mai e astazi pentru ca n-am mai vazut-o de  mai bine de 10 ani...dar oricum ar fi...sper sa n-ajunga vreodata sa citeasca postarea asta si sa vada ce-am zis despre gura ei. Aida era foarte stresanta: ne musca, ne pisca, ne pupa, ne lingea obiectele sau pur si simplu pe noi... Cea mai afectata, ca sa zic asa, era Karina. Desi daca ma gandesc acum bine, Karina avea si ea de castigat de pe urma faptului ca ceasul ei, intotdeauna fara curele, ajungea in mod constant in gura Aidei. Nu apuca sa se depuna praful....asta e bine, nu?=)) Oricum, erau foarte comice grimasele Karinei de dupa fiecare degustare de ceas de-a Aidei, insotite intotdeauna de un "biex" si de o urgenta dezinfectare.  O intamplare comica a avut loc intr-una de orele de psihologie. Aida i-a luat din nou Karinei ceasul, l-a bagat in gura si nu vroia sa i-l inapoieze. Karina, simtindu-si ceasul in primejdie, a inceput sa traga de Aida si sa-i aplice si cateva palme peste spate. Profa' de psihologie, o tipa de altfel tanara, a vazut-o pe Karina si fara sa-i ceara explicatii de niciun fel, a venit la ea si-a urecheat-o. Ati ghicit! Karina a urat-o instantaneu! Probabil ca a fost prima si ultima oara cand cineva a indraznit sa se atinga in halul ala de urechea ei...=)) Drept urmare avea grija ca aproape de la fiecare ora de psihologie sa-si ia liber. 

De altfel eu si Karina prin clasa a X-a, cred, ne luasem mult liber. In primul semestru ne imbolnavisem grav de-o chiulangita cronica acuta. Avusesem o perioada in care abia daca mai ajungeam pe la scoala. Eu veneam pe jos dinspre Piata 700 iar ea venea cu tramvaiul 5 din Ronat si aproape intotdeauna ne intalneam in Piata Libertatii, unde ea cobora si hotaram impreuna ca nu era o zi buna pentru scoala...Astrele ...nu ne erau favorabile... Alteori ajungeam chiar pana-n fata la Loga si cand  sa intram gandeam si noi logic: "De ce sa ne grabim? E si maine o zi! Venim incepand de maine!" si plecam...Imi aduc aminte cum am intrat intr-o dimineata in clasa si aducandu-ne aminte ca prima ora era de istorie, am luat-o iar din loc...Si duse-am fost toata ziua...Destinatia era-ntotdeauna aceeasi: Parcul Copiilor. Pe atunci arata bine. Faceam turul parcului cu trenuletul sau  ne plimbam cu vaporasul pe Bega, ne dadeam pe topogane (mai mult Karina ca mie-mi era frica) etc sau pur si simplu stateam la suc, vorbeam si jucam TOMANAP...Rareori le luam cu noi pe Claudia si Aida. Imi amintesc cum intr-una din datile in care eram in parc  in efectiv complet, dupa ce ne-am facut intrarea trimfala peste gard, ne-am schimbat in echipamentul de educatie fizica, unul incomplet de altfel, pentru a nu ne murdari hainele de strada dandu-ne pe topogan. Spun incomplet pentru ca in afara de Claudia, niciuna din noi nu avea adidasi, doar sosete. Asa ca ne-am dat pe topogan in sosete...=))Am putut sa facem asta pentru ca parcul era pustiu, fiind inchis...ca doar nu din placere am sarit noi gardul...Doar eram niste doamne!=))Mda...acolo nu ne plictiseam niciodata... In fine... Scapasem cu totul de sub control. Asta pana cand dirigentele nostru, profesorul Bota Mircea, Dumnezeu sa-l odihneasca, vazand ca situatia i-a scapat din maini, s-a gandit sa anunte directorul adjunct, prieten de-al lui. Asa ca ne-a chemat directorul, pe atunci profesorul Murgu, la el in birou. Imi aduc aminte cum un sfert de ora cat am stat acolo, a urlat in continuu la noi si ne-a amenintat. Concluzia era ca daca mai chiuleam o data, ne exmatricula. Ne-a speriat teribil in ziua aia. Imi amintesc cum eu nu mai puteam sa-mi stapanesc lacrimile. Dar din acea zi noi nu am mai chiulit...decat foarte rar, doar daca era absolut necesar si pentru maxim o ora. Eram vindecate! Acum nu pot decat sa le multumesc...Stiu ca suna ca un cliseu dar...Oamenii astia doi chiar ne-au salvat! 

ANI DE COLECTIE: PARTEA a III - a

Ultima banca, randul de la geam. Acolo stateam eu. Si tot acolo statea si Karina. In fata noastra Claudia si Aida. Lumea se referea la noi ca la coltul vesel. E evident de ce. Radeam mai mereu de noi sau de altii dar intotdeauna cu motiv. Fiecare avea talentele ei. Karina facea niste caricaturi foarte reusite si scria poezii. Claudia era la fel o foarte buna desenatoare insa spre deosebire de Karina, era mai mult inclinata inspre frumos decat inspre ironic. Aida putea sa manance oricat, oricand  si orice si cand zic asta ma refer ca de la sandwich-uri si pana la ceasuri, absolut orice era-n pericol de-a intra in gura ei. =)) Iar eu...eu desenam cai. Dar ce cai!=)) De multe aduceau a caini.=)) Si-acum cand ne uitam la ei ne-apuca rasul. In realitate insa, talentul sau mai bine zis pseudotalentul meu era umbrit de imaginatia, creativitatea si-n general calitatile artistice ale fetelor. Raman in istorie celebrele "Tarzan, debil mintal" in diverse ipostaze, "cerbul derutat" sau "pianistii"... Pe scurt: trei artiste si-o gurmanda.Si daca tot veni vorba de istorie, la una din tezele la materia cu pricina, Karina care nu stia nimic, s-a gandit sa umple intr-un fel spatiul de pe foaie asa ca a facut caricatura profului, iar eu, pe foaia mea, i-am desenat un cal...Evident ca nici eu nu stiam nimic. Caricatura facuta de Karina a fost foarte reusita... Si...gata teza...Noroc ca profu' avea simtul umorului. De altfel fara umor nu cred c-am fi putut trece cu bine de orele de istorie. Nu le-am avut niciodata la suflet. Nici eu, nici Karina. Uitandu-ma acum in urma nu-mi pot da seama de ce. De ce pe atunci istoria era sinonima cu dezinteresul... Pentru ca acum sunt aspecte ale ei care chiar imi plac si-mi par interesante. Si daca nu ne trezea interesul, normal ca nici n-o invatam. 

Si-apoi venea domnul profesor B. care avea propriul lui stil intortocheat de notare. Indiferent de cate note aveau elevii, trebuia sa raspunda cel pe care picau sortii si spun asta parafrazandu-i propria-i exprimare. Mai exact, stand cand drept, cand cu barbia aproape de catedra si schimbandu-si brusc pozitia dar ramanand intotdeauna cu degetul aratator intins, domnul profesor B. isi cauta victimele. Si-si rotea amenintator degetul prin aer pana cand intr-un final cu ochii-nchisi si-l arunca pe caietul lui personal si nimerea pe numele vreunui nefericit...Si nu spun intamplator victime...se stie ca eu si Karina eram la propriu niste victime. Si nu stiu cum se facea dar mai tot timpul sortii ne alegeau pe una din noi. Si profu' se uita la noi cu o privire galesa care te facea sa crezi ca nu la istorie ii sta capul in momentele alea si ne-ntreba cu un glas mieros si cu zambetul pe buze ce-am invatat. Si de aici incolo scenariile erau la fel...Ne ridicam in picioare si-i spuneam plictisite ca ...n-am invatat. Cu o ultima speranta el ne zicea..."Bun...hai sa vedem ceva din recapitulare...". Bineanteles ca era doar pierdere de vreme...
Memorabila ramane la capitolul intamplari penibile, ziua in care-am avut inspectie la aceeasi istorie. Imi amintesc cum a venit un inspector care s-a pus vizavi de noi, pe randul din mijloc si care n-a facut altceva decat sa manance mentosane toata ora. Din cand in cand isi mai scapa cate una pe jos. Bineanteles ca intamplarea a servit mai tarziu drept muza talentului de neegalat al Karinei... Dar sa ne intoarcem la oile noastre... Ei bine, surpriza, pe cine credeti ca au picat sortii in acea zi? Pe mine, evident! Si evident, conform tiparului cunoscut,m-am ridicat cu aceeasi nonsalanta pe care-o afisam de obicei si-am spus adevarul... Ca n-am invatat...Inspectorul a ramas mut de uimire...Nu-si putea imagina cum se face ca exista si persoane carora nu le place istoria. La sfarsitul orei ne-a facut observatie, amintindu-ne ca vine bacu'. Dar noi l-am linistit spunandu-i ca vom da bacu' din geogra. Ceea ce-am si facut. Am fost singurele patru fete din clasa care-au optat pentru geografie la bac'.

Dar ce e mai comic de-abia acum urmeaza... Intr-o zi Claudia si Aida au adus la scoala o pereche de manusi chirurgicale pe care le-au umflat si pe care-au scris cu markerul "ţâţa 1" si "ţâţa 2".=)) Pentru ca profu' de filosofie intarzia sa apara au iesit sa se joace cu ele pe hol si la un moment dat si-au aruncat "ţâţele" in clasa vecina unde avea ore profu' de istorie. Copiii au inceput sa rada in hohote si fetele noastre au venit sa se ascunda in clasa. Iesind pe hol, nu i-a fost greu profesorului de istorie sa deduca de unde proveneau "ţâţele". Asa ca a venit cu ele la noi in clasa dar acolo bineanteles ca nimeni nu avea habar cum au ajuns "ţâţele umflate" in clasa vecina. Intre timp a venit si profesorul de filosofie surprinzandu-l pe cel de istorie cu "ţâţele" in pragul usii noastre. "Cei care prefera prelungirile au prioritate" i-a spus profesorul B. profesorului de filosofie....si s-a retras...Coincidenta a facut ca imediat dupa ora de filosofie sa avem istorie. A venit profesorul B. in clasa uitandu-se zambind inspre coltul nostru simtind probabil ca undeva acolo e posesorul "ţâţelor"....=))

± 29

23 iulie 1982. Cu 29 de ani in urma. In rest nimic neobisnuit. Doar inc-o zi normala, ca oricare alta, din viata oricarei femei insarcinate. O zi cu pofte. De data asta pofta de branza...Noroc ca piata e la doi pasi... 
De fapt mai mult sau mai putin noroc. Gasesc ceea ce caut dar se pare ca va trebui sa mai astept putin pana sa pot s-o si mananc. Se pune furtuna. Vantul bate, fulgerele si tunetele isi fac de cap si ploaia ropoteste. Simt ca mi-e frig si frica asa ca imi aman drumul spre casa. Atrag atentia celor din jurul meu. O femeie se apropie de mine si ma-ntreaba cand trebuie sa nasc in timp ce ma acopera cu unul din sorturile ei. Pare putin mai cald acum. Ii spun ca mai am o saptamana. Intre timp se-opreste si ploaia asa ca ma-ntorc acasa. 
Fac un dus si-ncerc sa dorm. Zadarnic. Durerile nu-mi dau pace. Dupa o noapte de nesomn mergem la maternitate unde astept cuminte pana pe la 21.30. E 24 iulie. 8 cm.  Dilatarea nu e cine stie ce dar doctorul nu mai are rabdare asa ca decide ca e momentul sa nasc.
"Impingeti doamna Miu, impingeti!"
"Nu pot domnule doctor, mi-e frica sa nu fac...."
"Nu conteaza ce faceti doamna Miu dar faceti odata ceva!"
Si-asa am aparut eu...


                        *********


Si-acum imi traiesc ultimele clipe ale celor 28 de ani ai mei...Si constat ca in momentul asta suna uimitor de bine numarul "douazeci si opt". Cu siguranta mult mai bine decat va suna vreodata "douazeci si noua". Si asta desi anul trecut, pe vremea asta, evident ca uram din suflet numarul "douazeci si opt", la fel de mult precum il urasc acum pe "douazeci si noua" dar cu siguranta nu indeajuns pe cat il voi detesta intotdeauna pe "treizeci". Mi-e greu sa ma gandesc la asta... Cineva sa scoata pur si simplu data de 24 iulie din calendar...e singura dorinta pe care mi-o pun anul asta...

ANI DE COLECTIE: PARTEA a II - a

Si eram in vremea liceului pasionata si indragostita ba de Roberto Baggio, ba de Kevin Smith si David Boreanaz, actorii care-i intruchipau pe zeul razboiului, Ares, din "Xena, printesa razboinica" respectiv vampirul Angel din "Buffy, spaima vampirilor". Observati ca inca de pe atunci ma simteam atrasa de personajele neaparat negative...Nu ratam niciun episod dar ce e mai grav e ca nu-i lasam nici pe altii s-o faca. Ma apuca si acum rasul cand imi amintesc de halul in care-o grabeam pe Karina pe strada ca nu cumva sa rateze vreun episod din Xena... Se stie ca noi terminam orele in jur de ora 14.00 si tot pe atunci incepea si serialul asa ca plecam intr-un suflet de la scoala si m-asiguram ca prinde Karina tramvaiul 5. Nu de alta dar altfel pierdea bunatate de episod... Si asta era de neconceput pentru mine. Mai apoi a aparut si pasiunea pentru vampiri. Nu va mai spun ca s-a-ntamplat sa mi se strice televizorul si timp de cateva saptamani m-am dus pe capul vecinilor mei proaspat casatoriti de la etajul 1 sa ma uit la "Buffy, spaima vampirilor"...Si astea sunt evenimentele premergatoare intamplarii la care vroiam de fapt sa fac referire astazi pentru ca...

Intr-o zi, a aparut o stire foarte interesanta intr-un ziar local... Cum ca paznicul cimitirului din calea Lipovei, ar fi vazut persoane ciudate intr-una din nopti in cadrul incintei pe care-o pazea, persoane despre care credea el ca ar fi vampiri. Ancheta politiei era in derulare. Dupa ce ne-am sfatuit, am concluzionat noi ca trebuie sa existe un sambure de adevar in toata povestea, ca nu iese fum fara foc etc...asa ca ne-am hotarat sa demaram o ancheta serioasa pe cont propriu... Ca doar stiti si voi vechea vorba...Daca vrei ca un lucru sa iasa bine...fa-l cu mana ta!

Si-asa ca intr-o vineri seara, dupa lasarea intunericului, eu, Karina si Claudia am plecat sa dezlegam misterul. Aveam la noi toate instrumentele necesare pentru a detecta si a ne apara de-un vampir: un cutit (in lipsa unui tarus), un catel de usturoi, apa sfintita, minim o cruce, o oglinda si-o sticla de rom ieftin cumparata din 700. Sase lucruri care nu trebuie sa lipseasca din trusa oricarui vanator de vampiri care se respecta... Dar surpriza! Odata ajunse acolo...am constatat ca portile cimitirului erau inchise. Asa ca-n lipsa altor optiuni, am aruncat cateva priviri iscoditoare inauntru, n-am constatat nicio neregula, am mai facut cateva ture de cimitir, pana am topit tot romul si ne-am intors acasa, convinse ca: "Adevarul e dincolo de noi!"...
Dar intre noi fie vorba..."vampiri" exista, chiar daca nu i-am descoperit noi intr-un cimitir, in miez de noapte...

ANI DE COLECTIE: PARTEA I

Nu stiu daca a fost cea mai frumoasa sau cea mai fericita dar sigur va zic ca a fost una dintre cele mai amuzante perioade din viata mea, presarata cu intamplari pe care probabil ca niciodata nu le-am apreciat la adevarata lor valoare, valoare inestimabila astazi, decat in momentul in care le-am pierdut... Si cred ca acum vorbesc in numele a mai multor persoane care privesc poate ocazional si cu nostalgie la anii pierduti de-acum in imensitatea timpului, la anii de liceu...Si stiu ca pare un cliseu, dar ai nostri au fost chiar speciali...Ani de colectie, la propriu si la figurat, asa ca ma voi stradui ca postarea aceasta ca si cele care urmeaza referitoare la trecutul pe care-l "dezgrop" astazi sa fie la randul lor de exceptie...Si uite ca profit iar de ocazie ca sa ma mai intorc o data-n timp si sa-mi amintesc de profu' de geogra, de stresul de la orele de economie, de pauzele in care fumam stresati in toaleta ori pur si simplu inhalam fum si nu numai, de zilele in care chiuleam si stateam cu orele prin parcul copiilor sau de momentul in care-am plans la banchetul de absolvire ca niste copii...dar asta si eram... 
Si ca tot veni vorba de profu' de geogra, am fost de multe ori intrebata de ce am ales geografia. Si probabil ca multi se asteapta sa le zic ca am fost olimpica la geografie, ca m-a pasionat intotdauna sau cine stie ce de genul dar in realitate n-a fost nimic din toate  astea. Am facut-o pentru ca pur si simplu in clasa a 12-a ni s-a schimbat profu' de geografie care a reusit sa-mi cultive interesul pentru materie. Era si sunt convinsa ca a ramas acelasi tip senzational de comic pe care orice-ar fi spus pur si simplu nu te puteai supara. Absolut orice se-ntampla putea sa-i serveasca drept inspiratie si scotea niste perle, pe care Claudia le culegea cu grija intr-un carnetel iar noi ne prapadeam de ras ascultandu-l. Dar...chiar si cand radeam o faceam cu bun simt...Le-am recitit si-n alte ocazii chiar si dupa terminarea liceului si culmea, aveau acelasi efect asupra noastra. Am apelat la cutiuta cu amintiri a Claudiei si azi fac publice o parte din ele, pentru a aduce un strop de nostalgie in sufletul unora sau pentru a pune cate-un zambet pe fetele altora. Orice s-ar intampla tin sa-i ofer un set de aplauze virtual domnului profesor Dan Miutescu si sper ca au fost si altii la fel de norocosi ca si noi si mai ales c-au stiut sa-l aprecieze: "Droznenco ( cu referire la Nadia), ce faci acolo? Ti-ai lasat o suvita rebela...Nu bea vin? I se pare...", "Slab? Nu tu, ea! Ce? Privesc crucis?", "Bastovanov va jumulesc in forta o ora si 20 de minute!", "Sa inteleg ca asta e pe post de Vasile Murariu? (despre Alex)", "Din lectia de azi, asta a mai miscat ceva, dar tu Velta....esti nuca de cocos !","Astia, care fumeaza, n-au stare..'s un fel de drogati.","La mine te uiti, eu sunt simpatic!", "Nu te lasa dupa Mateiu, ca e un element dubios...", "...Tanatcu, de un negru tulburator, misterios, de asa maniera ca nu stii cum s-o abordezi..; de o freza asimetrica, care o face sa foloseasca membrul superior.; Tanatcu, eu sunt un tip practic, pe care din cei 4 ii visezi?", "Lizuco, tu pe langa ea ai aspecte prescolare; daca ii dai mancare, ai impresia ca digera si sticla.", "Badita, trage maneca mai sus! Ceasul il cunoastem, de-acum e antic, spui sa ti-l schimbe !","Velta, tu esti un baiat cu epiderma subtire, finut ...", "Pantalonii sunt facuti da' mergi ca o rata.","(catre Cosmin Cioara): Ma tot framanta ceva...numarul firelor din stanga coincide cu cel din dreapta? Mai trebuie sa dai doua  si e bine...", "Nu baga faza lunga ca te jumulesc !", "(despre Bastovanov): Ai trecut si pe la Badita prin banca? Si care-a fost senzatia?!", "Drozneca este imprevizibila, a venit cu o freza ca in burghezia rusa din secolul trecut, pentru ca saptamana trecuta sa aiba o freza rebela.", "Daca mergi la Iasi, fetele acolo sunt foarte pofticioase..., daca mergi acolo Marcelino, esti in pericol !","Badita, unde ti-e rujul??! Eu sunt de serviciu, am vazut-o venind cu un ruj intens; acum a disparut...spune-mi, care e faptasul?? Badita, se poate?! Chiar de la ora asta matinala?!","Nadejda !!!" ea: "Ce-i??!!"(rastit), el: "O sa-ti fie dor de mine !!","La Norbisor asta sa-i spuneti ca daca il prind, ii rup in fiecare saptamana cate-o coasta ! N-am nimic, ii baiat simpatic..., da-i dubios, maaa !!!","Mai, astea vin..., toxicomanele astea?","Velta acum, chiar daca e frig afara, e la maneca scurta, acuma ca e cu Iulia, e in calduri...", "Vad ca-si intinde pseudopodele in zona aia...(Ghiro catre Aida)", "(profu' se uita in caiet la Ghiro): Esti om normal ??!  Asta-i scris de om normal??!!..(si-i da in cap cu caietul;  dupa ce-ntr-o ocazie anterioara ii daduse una si cu indicatorul de la harta)","Spune Nadejda, ce-ai baut cand ai fost acasa? Ceva tuica, vin..?", ea: "Nimic..suc, ceai...", el: "Ziiii...", ea: "Nuu...", el: "Nadejda, nebunatico, ziiii, ce-ai mai baut ????", "(catre Ghiro) Ba, eu nu spun "belti", eu zic "balti, sonatule !!!", "Monstru Ghiro...du-te si ia-mi un suc la jumate! (dupa ce-l primeste, il ascunde dupa cuier) Il iau de aici, ca daca il vede Badita saliveaza...","Dispare ca patrupedu-n ceata...", "Mateiu..clei de piscis, si maestrul Velta...9.", "Ba, gem de prostie aia !"
I-am dedicat un intreg capitol pentru ca la randul lui a pus involuntar, e-adevarat, bazele unui capitol, imi place sau nu, important din viata mea...Viitorul se scrie in trecut... 

S&S

Si pentru cei care nu si-au dat seama ca astazi voi vorbi despre shopping...ei bine va zic. Astazi mergem impreuna la cumparaturi. Shopping-ul! Un hobby pe cat de placut, pe atat de nesanatos (financiar vorbind) si uneori pe atat de stresant. Si stati linistiti ca mi-am ales ca de obicei corect si cu grija cuvintele. Iata partea "dezagreabila" a shopping-ului...
De pilda...De cate ori nu vi s-a intamplat, vorbesc acum cu fetele,  sa intrati intr-un magazin pentru ca ati vazut in vitrina o poseta care ati crezut ca va place, sa rugati vanzatoarea sa o scoata de-acolo ca sa o analizati mai bine si intr-un final sa va convingeti ca nu va e pe plac...sa o inmanati frumos doamnei de la ghiseu, sa mai anexati si-un multumesc si ea s-o smulga intr-un asemenea hal incat sa te faca sa crezi ca n-ar fi deranjat-o sa-ti rupa mana si sa se mai uite si urat...
Sau de cate ori nu vi s-a intamplat sa intrati intr-un magazin sa luati mai multe haine in cabina de proba, sa gasiti cate-o hiba pentru fiecare si sa nu cumparati nimic? Si normal ca o parte din ele erau inainte de intrarea ta in magazin pe-un manechin si vanzatoarea a pierdut destul de mult timp sa le scoata...si-n privirea lor la plecare parca citesti "Sa nu te prind ca mai pui piciorul in magazinul asta!", chiar daca intentiile tale initiale erau dintre cele mai bune...

Dar de cate ori n-ati trecut pragul unui magazin si vanzatoarea a stat pe urmele voastre pas cu pas. De exemplu, in toamna anului trecut, intrand intr-un magazin al carui nume n-o sa-l dau pentru ca n-as vrea sa-i fac publicitate, nici macar negativa, am dat de-o vanzatoare foarte agasanta. Desi nu am facut decat sa ma plimb prin magazin fara sa ating vreun obiect de imbracaminte expus, vanzatoarea se tinea scai de mine si nu-si dezlipea ochii de pe fata mea.Si ca si cum nu ar fi fost suficient,orice pas de-al meu era urmat negresit de-un pas din partea ei. Te face sa te-ntrebi ce-ar fi facut daca as fi atins ceva...Din fericire pentru mine n-am comis asa o imprudenta...
Dar de departe cea mai isterica vanzatoare cu care-am avut de-a face vreodata a fost cea de la magazinul hotelului in care-am fost cazata vara trecuta in Praga. Era tot timpul in urma noastra si parea vizibil deranjata de faptul ca eram si noi pe-acolo. Dupa ce ne-a reprosat ca nu am salutat-o la intrarea in magazin...desi din cate stiu era de datoria ei sa faca lucrul asta si nu obligatia noastra, m-am hotarat sa-mi cumpar o pereche de cercei care mi-au cazut cu tronc. Asa ca dis-de-dimineata, trag aer in piept si ma decid sa dau ochii cu nebuna:
EU: "Good morning!"
EA: "Good morning!"
EU: "I would like to buy a pair of earrings!"
EA: "Yes, but you have to show me which ones!"
EU: "Of course I'll show you!"
Si toate astea cu o tonalitate foarte dubioasa iar de privire nu va mai spun...Dar, culmea,intr-un final, chiar am reusit sa-mi cheltui banii!

Tot agasante sunt si vanzatoarele de la unele magazine de accesorii, de exemplu. Strategia lor de marketing e una groaznic de agresiva. La intrarea in magazinul lor sigur cineva te-ntreaba cu ce-ti poate fi de ajutor,lucru care sunt sigura ca nu doar pe mine ma irita. Si daca faci greseala sa-i dai ceva indicii referitoare la ceea ce cauti sigur vei regreta. Si asta pentru ca urmeaza sugestiile..."Dar stiti...acest colier se asorteaza perfect cu acesti cercei!", "Cautati si ceva cu care sa se asorteze?", "Il veti purta la o rochie de seara? Pentru ca-n cazul asta ati avea nevoie si de-o pereche de ..." etc. Nu stiu de voi dar eu ma simt perfect capabila (cel putin atunci cand e vorba de imbracaminte si accesorii) sa observ si sa iau decizii de una singura si ma deranjeaza cand sunt intrerupta cu astfel de momente de consiliere...  

Dar mi s-a intamplat sa apelez chiar eu la sfatul vanzatorului,iar in final sa nu tin cont de el...Asta vara,de pilda, imi dau seama ca trebuie sa merg la sala si n-aveam echipament. Problema era la adidasi, pentru ca stiam eu ca trebuie sa aiba un anumit tip de talpa. Am intrebat eu in stanga si-n dreapta dar fara succes asa ca ma duc direct la Intersport, unde dupa ce imi clatesc ochii cateva minute pe-acolo, ma baga cineva-n seama. Pe scurt, conversatia a decurs cam asa:

EU: "Buna! Vreau sa merg la sala si am nevoie de o pereche de adidasi...Ce-mi sugerezi?"

EL: "Pai daca vrei sa mergi la sala cei mai potriviti sunt astia!"... si-mi arata o pereche aflata pe raftul opus celui pe care ma uitam eu...

EU: "Cum poti sa-mi sugerezi asa ceva? Sunt groaznic de urati! Si sunt sigura ca nici nu-mi sta bine cu ei!"

EL: "N-are importanta cum iti sta cu ei sau daca iti place ori nu modelul. Important e sa fie comozi, sa te simti bine-n ei!"

EU: "Gresesti! Cel mai important e sa-mi placa si s-arate bine! Aia ce mi i-ai aratat mai devreme sigur nu-i vreau! Dar ce-mi zici de astia? (Si-i arat perechea pe care-am pus eu ochii mai devreme). Arata bine, nu?"

EL:"Astia sunt potriviti pentru tenis, in niciun caz pentru sala!"

EU: "Aha!Ok... Ii iau!"
Inca nu am avut ocazia sa-i folosesc, deduceti, sper, ca nici la sala n-am ajuns...

2 - 6 LUNI

...Verdict dat la mijloc de ianuarie 2011. Un simplu gand optimist, atat a fost, pentru ca-n realitate totul s-a rezumat la o singura luna. O luna in care-am asteptat cu totii...Ea a asteptat cu nerabdare sa-i revina pofta de mancare care n-avea sa mai vina...Noi....am asteptat inevitabilul...O luna in care-am facut tot atatea vizite la Sanandrei cate-am facut in tot anul trecut...O luna in care evenimentele s-au desfasurat cu o viteza inexplicabila...atat de repede incat chiar si-acum ma trezesc cateodata in afara realitatii...Si-mi amintesc cu durere si-mi vine sa plang ori de cate ori imi revine-n minte imaginea ei din zilele din urma,  imagine triumfatoare a neputintei si groaza care i se citea-n privire atunci cand imi zicea "Adina, mor!", iar eu incercam s-o incurajez si-i spuneam "Nu mai vorbi prostii! O sa te faci bine!". Dar la 57 de ani tata a incetat sa mai fie copil...Eu am incetat sa mai fiu nepoata si mama sa fie nora...

Si-apoi s-a mutat in camera din fata, prin care-au facut cu totii, de-a lungul timpului, un ultim popas inainte de-a pleca definitiv, unde-aproape c-am inghetat stand langa ea trei zile si doua nopti, iar in final s-a mai oprit pentru cateva zeci de minute pe gazonul din fata casei ca sa-si ia ramas bun de la noi toti si sa-i multumeasca lui tata c-a avut grija de ea. Si-nainte de-a pleca am rugat-o ca de-acum incolo sa aiba grija ea de noi si sa se roage ca de ceea ce i s-a intamplat ei sa fim feriti cu totii... Pentru ca nimeni nu merita o asemenea soarta...Si-acum parea linistita, multumita, impacata, senina...Doar noi parca nu eram niciunul impacati desi era un fapt in fata caruia ne-am resemnat...pana atunci...

La inceput de ianuarie paseam, in prag de seara, pe holul lung, carand in plasa un borcan de ciorba  si cateva felii de paine si simteam mirosul aprig de spital. Ajung la capatul holului si bat la usa salonului 5B. Intru. Era cam gol...Ea dormea. Am ramas in pragul usii si-am privit-o asa cum parca nu am mai facut-o niciodata. Imaginea ei din acel moment mi-a adus aminte de strabunicul meu si tatal ei. M-a dus cu gandul la moarte... Era de nerecunoscut. Mi-am dat seama ca pana atunci probabil c-am tinut ochii inchisi. Dupa cateva minute, am inchis usa, am intrat, m-am dus langa patul ei si-am trezit-o. A mancat cu pofta. Pe atunci inca mai putea...I-a placut foarte mult ciorba...

Si-mi amintesc ca veneam prin luna octombrie a anului 2009 de la nunta unei prietene de la Drobeta Turnu Severin si tata m-a asteptat la autogara. Mi-a spus ca bunica e bolnava, ca se simte foarte rau. Mi-am amintit de discutia pe care-am avut-o cu ea in vara aceluiasi an, cand dupa ce mi-a spus ce simptome are si cum se simte, eu, intr-un acces de sinceritate, i-am zis "Vezi ca s-ar putea sa ai....Du-te la doctor!". Acelasi lucru i-am zis atunci seara si lui: "Vezi ca are....". Dar uneori suntem orbi in fata adevarului..."Nu Adi...nu e asta"...mi-a zis tata..."Ba,...eu cred ca are..." Si-am adus-o in Timisoara si-au operat-o. Din pacate am avut dreptate... Avea...... Si-asa a inceput sfarsitul...

CEA MAI IUBITA

Probabil cea mai curioasa fiinta din lume. Ocazional foarte incapatanata. Are o culoare naturala foarte reusita la par insa ea e vesnic nemultumita si vrea sa se vopseasca. De la ea mostenesc verdele ochilor. Eu ii spun "Micuta", "Piticu'", "Piticuta", "Draguta", "Dragutica", "Rozica", "Domnisoara" sau "Cea mica" dar o fac pentru ca mi-e foarte draga si nu din alte motive. E foarte simpatica dar si foarte suparacioasa. Saptamana trecuta mi-a explicat ce este o vipusca.Ii place la nebunie glucoza, ciocolata neaparat cu alune si halvita. Nu prea ii plac fructele exotice. Prefera merele. In ultimele doua saptamani a mancat vreo doua pachete de glucoza. Ii sta foarte bine in pijamalele ei roz. Iti dai seama ca a apucat-o somnul dupa modul in care-si misca degetele de la picioare. Adoarme mai tot timpul cu ochelarii pe nas in fata televizorului. Emisiunile ei preferate sunt "Schimb de mame", "Cireasa de pe tort" si "Serviti va rog". Cred ca deduceti de-aici cam care sunt prioritatile ei... "Schimb de mame" cred ca e singura emisiune care reuseste s-o tina treaza. Ii plac florile si-i place sa vorbeasca cu ele. Uneori le lauda, alteori le cearta... Cateodata le da si bere. E o buna bucatareasa. Am inteles ca in special ciorbele pe care le face sunt de exceptie. Pe vremuri facea macrameuri. A fost odata copil. Mi-a povestit ca pe cand era prin clasa a VII-a, s-a certat cu mama ei din cauza unui covor si de frica sa nu fie batuta s-a ascuns intr-un prun din spatele viei. Avea pe ea o rochita din matase cu nuante de verde si volanase iar pomii erau infrunziti asa ca avea un camuflaj perfect. A cautat-o degeaba machi, cum ii ziceam eu, ca sa mearga s-aduca painea de la brutarie ca n-a dat de ea. E foarte harnicuta si aproape tot timpul stresata. Ii plac la nebunie filmele de actiune in special cele cu Steven Seagal. Cu toate acestea actorul ei preferat ramane Bruce Willis. Mi-a povestit cum, copil fiind, a luat bataie de la bunica mea pentru ca n-a avut grija de gaste si-n timp ce se juca pasarile au fost inchise la C. A. P deoarece au mancat porumbul statului. Nu prea ii place la teatru. A vazut ea mai multe piese dar la Romeo si Julieta a adormit. A fost foarte simpatica... Era intuneric in sala, ea obosita rau dupa zi de lucru, piesa nu cine stie ce asa ca...s-a trezit speriata de aplauze...Noroc ca eram in randul doi... E foarte calduroasa. Ca e vara, ca e iarna la ea e aproape tot timpul prea cald. Nu-i place sa calce. Pe 8 ianuarie sarbatoreste ziua ei, a lui Adrian Mutu si Elvis Presley. E copilaroasa si jucausa. Nu ii plac gulerele din blana si nici bluzele pe gat. De altfel si-a si decoltat cateva bluze. Merge des la biserica si-i place sa fredoneze colinde si muzica populara din Ardeal. Ii place sa numere banii. Prefera inghetata de cacao, sarmalele si ardeii umpluti. Nu prea se-ntelege cu colonelul(colonul) ei...E obsedata de curatenie. E norocoasa. De cateva ori a gasit sume   importante de bani pe strada. E una din femeile care n-au foarte mari tangente cu epilatorul. Se scoala-n fiecare dimineata la ora 5.00 si inainte sa plece la lucru imi pune si sandwich-uri. Cateodata se face cu o oja de culoare ciudata care tinde a fi un portocaliu foarte pronuntat pe unghiile de la picioare. Si-a cumparat lacul de la lucru. Zice ca o prinde culoarea...Nu-i place gluga sau caciula si nu le poarta. N-are noroc la umbrele. Vesnic i se strica. Mai nou foloseste rimel. E foarte sufletista. In tinerete era o buna dansatoare. Cand vreau sa-mi cumpar ceva o iau de multe ori cu mine pentru ca am descoperit eu ca asa aproape sigur gasesc ceea ce caut. E talismanul meu!...E foarte haioasa atunci cand foloseste cuvinte englezesti de genul "fresh" sau "gay". Mai nou nici nu vrea sa auda de termenul "homosexual". Nu! Se zice "gay"!... Ii place sa citeasca reviste culinare si prospectele medicamentelor. In tinerete ii placea sa mearga la film si la baluri. Cand eram micuta ma ducea sa ma tund la frizeria "Prichindelul" de pe Eugen de Savoya. Ma binecuvanteaza de fiecare data cand plec de-acasa...E curajoasa. In 1989 se numara printre protestatarii din Piata Operei. Nimeni nu-i da varsta pe care o are in realitate. Dovada faptul ca au vrut s-o inscrie si la pensia privata...

RECENZIE(I)

HEAVEN:

E greu sa gasesti cuvinte de lauda la adresa acestuia asa ca nici n-am sa ma chinui. Dupa miezul noptii esti pur si simplu calcat in picioare sau in cel mai bun caz mutat dintr-o parte in alta ca un pion pe-o tabla de sah. Poate cineva sa se distreze in astfel de conditii? Mi-e greu sa cred asta! Un loc care se vrea a fi un club de fite dar care nu a depasit niciodata stadiul de club frecventat de tarani de mall. Un loc in care toata lumea isi expune intr-un mod cat mai evident hainele si accesoriile de firma, ca de' in Romania e la moda. Un loc plin de suparate si badarani. Si cand spun suparate nu ma refer la personaje prost dispuse ci la divele alea foarte machiate si siliconate pana-n buze. La propriu!... Un fel de buze in relief. Si sunt intr-atat de machiate incat daca n-as stii mai bine as spune ca sunt transpirate! Scarbos! Alt personaj specific este badaranul. E prostul ala care nu-i in stare nici macar sa fumeze. Idiotul care e cu o mana pe tigara si cu cealalta pe fundul vreuneia. Si bineanteles ca daca nu esti atent risti sa fii ars sau sa-ti fie parlite hainele de catre vreun netot din asta. Un alt punct slab il reprezinta aerisirea. La etaj risti sa mori prin asfixiere si asta pentru ca aparatele de aer conditionat probabil ca lipsesc cu desavarsire! Serios! Cred ca locul ala depaseste nivelul acceptat de poluare. Ca sa nu mai spun de servire! Barmanitele nu stiu sa dea restul si-si iau singure bacsisul iar chelneritele culeg tot ce se poate de pe masa, indiferent de e gol sau plin. Nu am  vizitat toaleta barbatilor insa pe cea a fetelor nu v-as sugera s-o folositi. Daca insa e absolut nevoie s-o faceti si inotul nu a fost sportul dumneavoastra favorit folositi cu incredere colacul de salvare. Asta daca nu cumva aveti deja silicoane...Si spun asta pentru ca efectiv dupa ora 12 toaleta este inundata...Nu exagerez...Apa balteste! Si nu e apa curata... Daca n-as stii mai bine as zice ca nu e frecventata de femei...Una peste alta, un club in care trebuie sa te straduiesti serios ca sa te simti bine. Prin urmare eu recomand locatia doar MASOCHISTILOR.


LE CINEMA
Am fost in Le Cinema o singura data si nu cred ca voi mai repeta experienta. Nu curand oricum. E unul din noile noastre cluburi de fite! Decorul este intr-adevar foarte  reusit.Este insa foarte aglomerat. Poti sa te misti exact un pas in dreapta sau in stanga. Din maini nu va aventurati sa dati pentru ca probabil ca veti ajunge cu ele pe posteriorul cuiva sau mai rau. Va spun asta din experienta...Aerisirea lasa si-n acest caz de dorit iar muzica e mult prea tare. La un moment dat prietena mea a preferat sa-mi trimita mesaj desi era la un metru departare...Chiar si asa m-am ales cu o durere de gat care m-a chinuit o saptamana intreaga...De altfel muzica nu a fost pe placul meu, mergandu-se pe genul house foarte monoton numai inspre sfarsit facandu-si loc in playlist si melodii pe care puteam si eu dansa. De asemenea credeam ca fiind proaspat inaugurat inca nu sunt probleme cu canalizarea insa m-am inselat. Asa ca va puteti considera avertizati. Nu folositi toaleta fetelor dupa miezul noptii! Un alt aspect negativ e faptul ca animatoarele danseaza pe tejghea printre bauturile clientilor. Nici nu vreau sa ma gandesc cat praf ajunge in consumatia acestora! Ca sa nu mai spun ca toata seara am stat cu frica-n san ca animatoarea va lovi in cele din urma vreun pahar pe vreuna din noi. Noi am scapat dar nu si paharele! Si aici incepe partea comica a povestii mele. Dupa ce a varsat unul din pahare animatoarea s-a oprit din dans si-a luat o carpa si-a-nceput sa frece tejgheaua fara ca macar barmanul sa schiteze vreo intentie de a face asta in locul ei. Se pare ca-n Le Cinema animatoarele sunt si dansatoare si femei de serviciu...


FRATELLI
Unul din localurile mele preferate in materie de clubbing. E bine ca spre deosebire de celelalte localuri se percepe si acum o taxa de intrare altfel probabil ca s-ar fi degradat de mult. Asa ca   aici vine lume buna sau macar civilizata. Persoanele sunt selectate asa ca e interzisa intrarea celor in adidasi sau trening. Atmosfera nu este una monotona. Este un local in care sunt alternate genurile muzicale asa ca in playlist-ul lor isi fac loc si cei de la The Roots si John Bon Jovi dar si DJ Project s.a.m.d. Decorul este unul simplu si elegant. De la mine mai primeste un plus si pentru ca e singurul club de noapte care nu e frecventat de minori si nici nu si-a angajat animatoare. Asta da originalitate! Si-n ceea ce priveste minorii sunt perfect de acord. Copiii sa stea acasa pana cresc! De asemenea toaletele sunt curate si desi este situat pe malul Begai localul nu e afectat de inundatii. Sala e usor subdimensionata si cateodata aglomerata insa per ansamblu impresia este una favorabila. Pacat ca pe perioada verii se limiteaza deocamdata la o simpla terasa.


CLUB 30
Unul dintre cele mai longevive cluburi de noapte timisorene situat chiar in buricul targului. Si-a pastrat specificul refuzand sa se adapteze la tendinte si bine-a facut! Aici se-asculta numai muzica retro. Din pacate capacitatea salii este usor limitata asa ca uneori ajunge sa fie destul de aglomerat. Totodata, aici e mult mai usor sa iti faci noi cunostinte pentru ca lumea e foarte prietenoasa...sau cel putin asa mi s-a-ntamplat mie. Fiind un local care se respecta si-a pastrat taxa de intrare insa spun eu ca merita cu atat mai mult cu cat poti merge fara teama la toaleta. As avea de facut totusi o obiectie...De ceva vreme-ncoace au fost angajate animatoare care, as spune eu, nu prea se potrivesc in contextul general...chiar si asa il recomand persoanelor care vor sa-ncerce ceva nou sau ceva vechi...


RIVER DECK
La inceputurile lui mi-a parut a fi foarte exotic insa acum are un aer de-a dreptul scolaresc. Am facut greseala sa merg asta vara si-am mai platit si intrare ca sa vad niste copii si sa ascult muzica care nu ma anima in niciun fel! Media de varsta e undeva in jurul a 20 de ani si bineanteles ca toaletele sunt mocirloase. Important e ca au angajat animatoare ca sa-si clateasca si copiii ochii cu ceva... PACAT!INCEPUTUL A FOST UNUL  PROMITATOR...


FASHION LOUNGE
De departe cel mai luxos local timisorean. Pentru necunoscatori ar trebui sa fac precizarea ca este vorba de un bar de zi si nu un club de noapte. Pot doar sa va spun ca faimoasele cafenele din Dorobanti sunt mult, mult inferioare localului acesta. Spatios, luxos insa elegant.Canapele foarte comode si toalete extrem de curate si daca e sa tin cont ca pana si acolo exista o muzica de fundal as spune chiar relaxante. Atmosfera e una foarte placuta. Muzica de fundal este una linistitoare,aleasa cu foarte mult bun gust, iar recitalurile la pian ale lui Teo Milea sunt extraordinare. Pe scurt, as putea spune ca Fashion Lounge este o oaza de normalitate. Cu siguranta un loc ce merita vazut!

AUTOPORTRET

Cand cunosc un barbat, in momentul in care in opinia lui s-au incheiat posibilele subiecte de conversatie imi zice: "Spune-mi ceva despre tine!", fraza pe care daca ati mai citit cate ceva pe blogul asta, va puteti da seama si singuri ca o detest...Nu-mi place sa vorbesc despre mine si nu e vorba de vrajeli de genul "Femeilor le place sa pastreze misterul"...pur si simplu nu-mi place sa vorbesc despre mine si nu am o explicatie pentru asta. Dar m-am gandit ca astazi sa fac o exceptie si cand ma mai lovesc de cereri din astea sa le dau pur si simplu un link...Ca oricum asta-i cam tot ce stiu sigur despre mine...Ordinea in care o sa va scriu calitatile mele, pentru ca altceva nu scoateti de la mine, este aleatorie, asa ca nu va asteptati sa existe neaparat si-o logica ...Bine, incep! Sunt o fata foarte politicoasa cu absolut toate persoanele care merita respectul meu, indiferent de functia sau de statutul lor in societate. Uneori sunt impulsiva desi incerc din rasputeri sa-mi moderez temperamentul. Insa e adevarat ca uneori cand prostia e prea mare sunt foarte, foarte directa. Tin foarte mult la principiile mele. Indiferent despre cine e vorba, daca eu consider ca cineva a facut ceva gresit sau a comis o nedreptate in cele din urma ajung sa-i spun asta, pentru ca altfel pur si simplu nu pot dormi noaptea. Incerc sa fiu cat mai obiectiva insa sunt constienta ca pana si eu mai dau cu batu-n balta. Nu suport persoanele lipsite de consideratie fata de oameni si care sunt ghidati doar de propriile lor interese, motiv pentru care-am decis sa fac curat in lista mea de prieteni. Deci, dupa cum vedeti sunt o persoana foarte serioasa cand e vorba de lucruri serioase. In rest sunt neserioasa. Nu va grabiti sa trageti concluzii. Sunt o fata foarte glumeata, care scoate o groaza de perle pe gura. La asta ma refeream. Sunt foarte pretentioasa, in materie de orice si am un simt critic de-a dreptul acutizat pe care incerc de asemenea sa-l moderez. Imi place sa spun ca eu nu critic ci constat. Atunci cand rad sau zambesc mi se vede gropita din obrajorul stang. Aveam si-n cel drept dar in timp a disparut. Uneori inca ma-mbujorez in obraji. Ochii mei nu sunt doar verzi. Sunt mult mai speciali. Sunt verzi cu contur albastru si picatele galbene. Stiu ca suna ciudat dar sa nu ma contraziceti. Eu stiu mai bine...In urechea dreapta am doua gauri si normal port doi cercei. Sunt narcisista, recunosc, insa sunt constienta de defectele mele, pe care n-o sa ma pun acum sa le enumar pentru ca o sa-ncepeti sa le vedeti. Sunt alergica la agramati. Mi s-a-ntamplat de multe ori sa cunosc barbati care aratau bine pe exterior dar cand detectam faptul ca nu stiu sa scrie corect romaneste sa...fac pas. Sunt aproape obsedata de obiectele de vestimentatie, in special bluzele si rochitele. Prefer cerceii lungi. Imi sta mai bine cu ei. Nu folosesc decat ruj roz sau glos. Recunosc ca ajung sa-mi cumpar rochite atat de scurte incat atunci cand le spal stau cu sufletul la gura gandindu-ma ce ma fac daca intra la apa. Imi place sa merg la cumparaturi. Daca vad ceva ce-mi place si cu care-mi sta bine...e musai sa-l cumpar, altfel nu am liniste. Chiar daca pe moment cu greu ma decid sa nu stric inca banii in maxim cateva zile ma-ntorc si-l iau. Nu sunt multumita de felul in care-mi sta parul miercurea si sambata. Imi place la nebunie sa fiu in centrul atentiei. Beau in medie cam un litru de ceai pe zi. Imi plac salatele, in special cea de vinete, imi plac foarte mult ciupercile sub orice forma, cartofii prajiti, fulgii cu lapte, ardeii copti si porumbul fiert. Nu mananc ciorbe. Imi place ciocolata dar nu si budinca, crema sau biscuitii de cacao. Animalele mele preferate sunt magarusii, vacutele si purceii dar si animalele in general. E un caine vagabond cu care ma-ntalnesc mereu si pe care l-am botezat Amicul. Si mai e si-o pisicuta alb cu negru careia ii spun Avocatul. Nimeni nu intelege de ce. Adevarul e ca nici eu nu stiu de ce. Nu va pot spune ca seamana cu un avocat...ar fi oarecum absurd...Imi place muzica, dansul, teatrul, opera si baletul. O anumita perioada am si practicat baletul. Daca nu renuntam probabil ca astazi eram ...altceva... Asta e... Stiti cum se zice... Da-i Doamne romanului mintea cea de pe urma! Nu prea merg la biserica dar sunt credincioasa. Sunt foarte creativa insa cu siguranta un antitalent la desen. Imi amintesc si-acum cum in gimnaziu cand am pictat chipul mamei si a iesit foarte urat, profesoara de desen m-a intrebat daca mama mea e speriata de bombe. M-am simtit foarte prost. Imi plac imperfectiunile. Ador culorile. Nu port niciodata negru.Imi plac lucrurile facute bine si la timp, sunt superstitioasa si muncitoare uneori teatrala si cu nasul pe sus. Sunt usor bolnavicioasa dar de cele mai multe ori norocoasa. Am doua ticuri verbale "Fir-ar" si "In puii mei"...De-al doilea incerc sa scap...Nu folosesc (inca) pudra sau fond de ten. M-am lasat de fumat de 3 ani, 4 luni si 23 zile si consum foarte rar bauturi alcoolice. Asta si pentru ca ma obosesc dar si din respect pentru ten. Parfumul meu preferat este Insolence-Guerlain. Imi place sa fac poze. Imi place vara. Toamna si iarna nu sunt fotogenica. Imi place viata si diversitatea. Am vazut "Titanic" de patru ori si de fiecare data am plans. "Titanic" nu e filmul meu preferat. Sunt una din putinele persoane care au reactii adverse la 3D. M-a impresionat romanul "Un veac de singuratate"... e o carte de-a dreptul tulburatoare. Mi-ar place foarte mult sa vizitez Buenos Aires doar ca sa dansez un tango argentinian adevarat pe melodia Santa Maria a celor de la Gotan Project si sa beau celebrul mate.  Detest badaranii si ipocrizia. Uneori visez cu ochii deschisi. Nu port incaltaminte cu toc mai mare de 7 cm.  Imi plac ambalajele. Se-ntampla sa cumpar ceva doar pentru ca mi-a placut foarte mult ambalajul. Nu-mi plac zilele de nastere si Revelionul. Imi displace in special ziua de 24 iulie. Nu-mi place  ziua de Sfantul Valentin si nu il sarbatoresc. De ce ne trebuie noua chestia asta importata de la americani? Sunt de acord ca nu ne putem masura cu ei in aproape nimic dar in materie de traditii ne permitem si chiar ii depasim... M-am nascut sambata seara. Admir oamenii puternici chiar daca putere presupune "forta" de-a cauta intr-un tomberon...Am cont pe Facebook...

DESTEAPTA-TE ROMANE!

Oricand deschizi televizorul si pe aproape orice post, dai de pitipoance. Asa ca, vrem sau nu, cunoastem cu totii preferintele sexuale ale lui Laurette, ce tip de lenjerie intima foloseste Andreea Tonciu, faptul ca Simona Senzual face uz de fraze lungi si lipsite de noima sau ca Sanziana Buruiana vrea mai nou sa renunte la pitipongiala, pentru ca iubitul ei o place mai mult asa...intre noi fie vorba nici nu stiu care scenariu e mai sinistru...Eu inca nu am inteles...cu ce se ocupa de exemplu...Sanziana Buruiana? Aaa...stiu! E presedinta partidului fotomodelelor din Romania! Oricum tot in ceata am ramas...Ce are ea in comun cu un fotomodel? Hmmm...nimic! Despre ocupatiile celorlalte mai stiu cate ceva...Simona Senzual probabil ca se da cu ruj, iar Laurette face sex pe masa din bucatarie...In fine...Ma mir ca-n ultima vreme nu am mai auzit nimic de Sexi Braileanca...sunt o dezinformata...ma scuzati! E adevarat ca nu doar ele apar la televizor... fotbalul este si el promovat...ca doar fotbalistii au si performante...sexuale, ca de altele...doar in visele lor si ale microbistilor...Exact...Deci...mai auzim si de Dodel, care mai agata vreo pitipoanca, mai petrece vreo noapte in club, se desparte sau se impaca cu "Bomba Sexi", de Adrian Cristea care se-mpaca si se desparte de Bianca Dragusanu ori castiga premii de popularitate=)), sau de Adrian Mutu, a carui valoare e incontestabila dar care apare la televizor pentru ca ba se bate, ba prizeaza, ba isi mai deschide vreun restaurant, ba e inglobat in datorii etc. Sau ce spuneti de Claudiu Patrascu, pe care-am avut ocazia sa-l vad si-n postura de moralist, atunci cand invitat fiind de Mircea Solcanu spunea:"In ziua de azi, copiii nu mai au cele 7 clase de acasa..."=))). Mda...am trait s-o aud si pe asta! Si nu mi-o luati in nume de rau! Eu nu critic..eu doar constat!

Dar cati dintre noi  au auzit de Marcu Dionisios, un pusti de numai 12 ani din Radauti, care-a castigat tot ce se putea castiga la categoria "60 Mini" in cadrul campionatului WSK (World Series Karting)? Pe cati dintre noi intereseaza ca in anul 2010 echipa feminina de scrima a Romaniei formata din Ana Maria Branza, Anca Maroiu, Simona Alexandru si Loredana Iordachioiu a castigat titlul mondial? Cine stie ca echipa de handbal feminin a Romaniei, a castigat pentru a doua oara consecutiv in 2010 campionatul mondial? Ca una dintre componentele acestei echipe de aur, Cristina Neagu, a fost desemnata cea mai buna handbalista din lume a anului 2010? Cati dintre noi au aflat ca echipa feminina de tenis de masa a Romaniei, alcatuita din Daniela Dodan, Elizabeta Samara, Iulia Necula, a jucat finala pe echipe a campionatelor europene de la Ostrava? Ca Ana Porgras a devenit in anul 2010 campioana mondiala la barna? Cat de mediatizat a fost faptul ca lotul de gimnastica aerobica a Romaniei, format din Cristina Nedelcu, Valentin Mavrodineanu, Petru Porime, Mircea Zamfir, Florin Nebunu, Cosmin Mu, Bogdan Pop, a castigat in anul 2010 medalia de aur la proba pe echipe? De cate ori ati vazut un meci transmis live al pugilistului Lucian Bute de catre o televiziune din Romania? Nu mai vorbesc de lotul feminin de canotaj al Romaniei, in frunte cu Elisabeta Lipa ale caror performante au fost apreciate de-o lume-ntreaga, de Camelia Potec, campioana olimpica si europeana dar si multimedaliata mondiala la natatie sau de Alina Dumitru, campioana olimpica si de 6 ori campioana continentala la judo, de Catalina Ponor, Simona Amanar, Gina Gogian, Andreea Raducanu, multipla campioana olimpica la gimnastica sau de Lavinia Milosevici, considerata a avea cele mai mari performante sportive dupa Nadia Comaneci. In cel mai bun caz le auzi fugitiv numele in timpul stirilor sportive....Iata ca exista si oameni de exceptie, oameni muncitori, femei valoroase dar care nu sunt promovati. Femei pe care nu le-am vazut nici gatind in lenjerie intima la televizor si despre care nu am auzit ca ar fi facut sex toata noaptea pe masa din bucatarie...

Ii mai avem si pe Cristian Mungiu, regizorul filmului : "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", tanar regizor, castigator al premiului Palme D'Or in cadrul festivalului de Film de la Cannes sau pe Florin Serban, regizorul lungmetrajului "Eu cand vreau sa fluier, fluier", premiat in anul 2010 cu ursul de argint la festivalul de film de la Berlin.

Dar despre Andreea Olariu si Madalina Lefter ati auzit? Sunt sigura ca nu! Ei bine, Andreea e o fetita de 14 ani din Constanta, castigatoare a concursului "Io Canto", iar Madalina are numai 13 ani, este din Iasi si a castigat la randul ei concursul italian "Ti lascio una canzone". Fetele au niste voci extraordinare si i-au impresionat pe italieni...pe romani e mai greu, noi suntem mai exigenti... Romanii apreciaza si gusta doar superficialitatea si vidul din capul unora...Sunt celebre si apreciate in Italia...in Romania sunt inca pentru multi niste ilustre necunoscute...Si culmea e ca...fetele vor sa ajunga si ele celebre la nivel international, asemenea lui Celine Dion sau Lara Fabian....Vor ca intr-o zi sa ajunga mari dive, nu mari tarfe! Sa aveti mult noroc fetelor!

DICTIONAR DE MASCULINITATE URBANA

1. EXIGENTUL DE CARTIER: Probabil admirator infocat al "divelor" gonflate chirurgical gen Laurette, Andreea Tonciu, Bianca Dragusanu, Adina Barbu sau Sanziana Buruiana, stramba din nas in fata oricarei aparitii decente....Si asta pentru ca... Ii place sa aiba pe ce pune mana. Si nu ma refer aici la masina sau bani. Daca nu poate face asta se declara nesatisfacut. Nu poti aspira la un astfel de barbat daca ai un chip interesant, o tinuta ingrijita, un trup lipsit de cateva perechi de sunci, picioare neatinse de celulita dar iti lipseste un fund mare si sanii lasati. Le place sa le numeasca voluptoase! Adica au forme!...deformate as zice eu... O singura intrebare am pentru cei din aceasta categorie! Ati auzit vreodata de forta gravitationala? Este retorica domnilor asa ca va rog nu intrati in panica! "E frumoasa, pacat ca e...slaba", "Sunt frumoase, pacat ca-s  anorexice!" sau "Tu ar trebui sa te mai ingrasi!" sunt replici care se-ntalnesc frecvent in vocabularul acestora...


2. MASCULUL DE SCHELA: Dai de el in special vara dar ocazional si-n sezonul de toamna-iarna. Stiu...Intr-o prima faza pare a fi visul oricarei femei....Ti-l si imaginezi...Inalt, bine facut, transpirat si neaparat catarat, care bea insetat dintr-o sticla de...ceva...asa ca scos dintr-o reclama publicitara, la vreo bautura racoritoare. In realitate, in lipsa unui scenariu, masculul de schela, e putin mai lipsit de imaginatie. De pe schela sa, catarat si transpirat, acesta transmite pupici, pasaie sau ragaie, fluiera sau scoate diverse ragete, face complimente sau se limiteaza pur si simplu la priviri galese si patrunzatoare. Din arsenalul lor va amintesc expresii din categoria:"Ce sexi esti!" sau "Esti buna!". 


3. MITOCANUL DE APARTAMENT: In aparenta un gentleman,foarte interesat de persoana ta, in realitate...hai sa spunem pur si simplu ca nu. Genul de barbat despre care ai avea tendinta sa-ti faci o parere gresita in afara locului sau de resedinta. Comportamentul mitocanului de apartament poate varia in functie de hobby-urile fiecarui individ in parte. Astfel, unii prefera sa traga un pui de somn, sa se joace pe calculator sau sa dea o fuga la sala exact atunci cand cineva a venit sa-i viziteze, altii refuza sa dea drumul la caldura in apartament, iti sugereaza ca eventual ai putea chiar sa pleci mai devreme la aeroport sau sa te muti la prietena ta, iti spun fatis sa taci atunci cand se uita la stiri sau fac observatii cu privire la talentul tau culinar s.a.m.d. Ocazional, barbatii din aceasta categorie sunt si zgarciti. Majoritatea au foarte mare grija de obiectele lor personale dar uita de maniere odata atinse scopurile. Din limbajul de care mitocanul de apartament face uz putem mentiona:"Nu-ti pune si tu pantofii pe covorasul alb!", "Ai lasat lumina aprinsa la baie!", "Taci ca vreau sa ascult stirile!","Nu mai face baie! Ti-e suficient un dus de 5 minute!", "Nu vin cu tine pana la gara. Te conduc pana la metrou. Te descurci tu de acolo!", "Ti-am zis sa nu mai pui mana pe butoanele de la lift!",  etc. 


4. TOPARLANUL DE TRAFIC: Il gasesti probabil pe orice drum public, la volanul unui bolid proaspat achizitionat de... tata. Il recunosti dupa muzica data la maxim, claxoanele lungi si multitudinea de brand-uri. Ocazional poate fi in compania unei domnisoare cu fusta foarte scurta, parul foarte drept, eventual  siliconata si cu un coeficient de inteligenta limitat. Bolidul mai poate fi admirat si-n fata cluburilor de fite, la mall sau in zonele de maxima circulatie ale orasului. Toparlanul de sosea nu acorda prioritate si maniere.....aaaaa....maniere n-are. Scuzati-mi pleonasmul! Arogant, egocentrist si teribilist, ar face orice sa-si faca simtita prezenta si observat bolidul, utilizand ocazional expresii de genul: "Iubito, masina calca, nu f***!"


BONUS:(un model feminin)


5. PRIETENA DE OCAZIE: Genul de femeie care se ghideaza in viata dupa propriile interese si temeri. Femeia care nu stie sa-si faca prieteni si cu atat mai putin sa si pastreze. Si asta pentru ca-n viziunea ei prietenii sunt simple marionete, pe care daca ar putea le-ar conduce dupa propriul ei plac. Are tendinta de-a apropia persoanele atunci cand are nevoie de ele si de a le indeparta la fel de repede atunci cand are ea chef. Foarte fitoasa si incapabila sa-si accepte si in special sa-si corecteze greselile, nu are pic de respect sau de consideratie pentru prieteni. Acest gen de femei sunt cele care pun oricand pe primul loc orice handralau sau dobitoc nou cunoscut pe site-urile de  matrimoniale din dorinta disperata de-a avea un barbat in casa, uitand ca printre cele mai importante persoane in viata unui om sunt prietenii. Acele femei care atata vreme cat sunt intr-o relatie uita de existenta ta dar cu siguranta numarul tau de telefon e primul pe care-l formeaza cand relatia s-a-ncheiat.  Revelionul, de exemplu, este pentru ea un moment de aduceri aminte...aminte de prieteni! Vesnic in intarziere, prietena de ocazie, petrece ore intregi in fata oglinzii, de cele mai multe ori, degeaba. Se confunda adeseori cu o printesa, avand pretentia ca prietenii sa nu-i faca reprosuri pentru faptul ca a intarziat sau daca se poate s-o ia si s-o aduca in fata scarii, ea fiind o fricoasa innascuta. Ai zice ca-si confunda prietenii sau persoanele care se ofera s-o ajute cu niste garzi de corp! Incearca mereu sa schimbe planurile celor din jurul ei, pentru ca fie ploua, fie ninge, fie e ger, fie are parul uns, fie n-a facut dus, fie ii e somn, fie e neepilata etc. Cuvantul ei nu are valoare, ea jucandu-se in mod constant si continuu cu timpul celor din jurul ei, anuntand in ultimul moment, alteori deloc ca nu mai are chef sa iasa pentru ca a intervenit ceva, de cele mai multe ori scuzele pe care le invoca fiind simple minciuni sau consecinte ale rasfatului la care-a fost "supusa" ani intregi. Cu riscul de a ma repeta, va spun inca o data...ATENTIE ESTE "METEOSENSIBILA"!, ea apeland foarte des la pretexte de genul "E ger afara!", "Ploua!" sau "E innorat!" pentru a anula intalnirile si a strica planurile prietenilor. Acest tip de femeie poate fi naiva in ceea ce priveste comportamentul masculin chiar si trecute fiind de prima tinerete. "Ciao! Nu mai vin azi. A venit varul meu la mine. Daca vrei, ne vedem maine, la aceeasi ora.", "Hi! Azi nu vin la strand.", "Azi nu mai vin.", "Azi nu am chef. Ramane pe altadata.","Hi! A intervenit ceva. Nu mai vin!Noapte buna!",    "Hi! Acum ma duc sa ma culc. Azi nu am chef sa ies.", "Hi!Acum am iesit de la dus. Mami zice ca e ger, asa ca ramane pe altadata.", "Vreau sa ma culc. Ne intalnim altadata.", sunt doar cateva din replicile pe care aceasta le foloseste in mod curent. 

MOMENT DE RECULEGERE

Sa ne ridicam in picioare, sa lasam privirea-n pamant si sa tinem un moment de reculegere...in memoria lui...a sistemului de invatamant romanesc! Chiar daca nu e inca mort ci inca-n agonie... Dar hai sa nu fiu pesimista... Ca doar stiti cum se zice: Atunci cand ai impresia ca mai rau de-atat nu se poate, se-ntampla ceva care-ti demonstreaza contrariul. M-am gandit chiar si la o noua definitie: "Sistemul de invatamant este acea ramura a aparatului bugetar care promoveaza prostitutia si incultura si pune accent pe non-valoare". 

Nu vreau sa fac rau nimanui asa ca-i rog pe cei care nu vor sa cunoasca adevarul si sa accepte realitatea sa se opreasca acum din citit. Asta inseamna un singur lucru...ca sunt irecuperabili si cu siguranta ar pierde vremea citind aceasta postare. Bineanteles ca sunt si exceptii de la cele ce voi spune in continuare. Asa ca-i rog sa nu se simta nici jigniti, nici vizati de cele ce voi scrie.

Iata imaginea dezolanta a invatamantului romanesc: Elevi care nu sunt capabili sa se exprime, care nu cunosc sensul si nu gasesc locul cratimei intr-un cuvant, care n-au auzit vreodata de "articol" si nu sunt in stare sa formeze un plural dar care-n mod paradoxal promoveaza clasa si examenul de bacalaureat... Profit astfel de ocazie ca sa vin cu un amendament la noua lege a invatamantului. Propun ca limba romana sa fie considerata de-acum limba straina!... Elevi care traiesc cu impresia ca doar pentru simplul fapt ca nu au absentat ar trebui sa aiba asigurate exclusiv note mari... "Vanatori de note", pe care-n momentul in care i-ai dezamagit cu o nota sub asteptarile lor insa data pe merit, incepi sa-i cunosti, atat pe ei cat si adevarata lor "valoare". Hai ajutati-ma! Cum se numesc persoanele de genul asta? A! Parca...IPOCRITI!...Elevi incapabili de autoevaluare si care traiesc cu impresia ca daca invata o data pe luna si iau o nota mare pe o singura lectie, asta e si adevarata lor valoare... Sa fim seriosi! Elevi care nu au invatat pentru ca...ei pur si simplu nu au stiut ca ii vei asculta! Deci ...sa se consemneze...e numai vina profesorului! Elevi care cer explicatii insa in momentul in care le primesc iti reproseaza ca tu, ca profesor, ai cate-o explicatie pentru orice. Elevi care vin la scoala doar ca sa joace carti, sa asculte muzica si sa socializeze... Care in momentul in care incerci sa le dai informatii te-ntreaba de ce-i intereseaza  pe ei lucrul respectiv...Copii care nu stiu ca statutul de elev presupune si obligatii nu doar drepturi ... care nu constientizeaza faptul ca drepturile atrag dupa ele obligatíile si invers...Elevi care n-au cei sapte ani de-acasa, care nu vor si nu pot sa se faca remarcati prin lucruri pozitive... Elevi care nu stiu si nu vor sa salute, crezand in ignoranta lor ca asta demonstreaza altceva decat faptul ca n-au pic de respect pentru propria lor persoana...  Elevi care nu stiu ca respectul se castiga numai prin respect... care nu au auzit vreodata de pronumele personal de politete... Elevi care jignesc sau ameninta profesorii si care scapa cu simple scaderi ale mediei la purtare. Ajutati-ma va rog sa-nteleg...Ce mai cauta astia intr-o institutie de invatamant? Educatie? Din cate stiu eu asta se ofera-n familie! Sa nu ma-ntelegeti gresit. Nu am absolut nimic impotriva persoanelor slab dotate din punct de vedere intelectual. Pentru ca din nefericire este un lucru care depinde intr-o prea mica masura de ei. Insa sa fii nesimtit, e o alegere pe care TU, singur, o faci. Incercam sa le gasim circumstante atenuante, scuze, insa din pacate in realitate toate astea nu exista. Exista in schimb atatia oameni nefericiti in lumea asta, atatea persoane cu probleme dar care cu toate astea nu uita sensul cuvantului "respect". Nu uita ca respectandu-i pe altii te respecti pe tine. Nu uita ca nu respecti o functie ci respecti o persoana, respecti omul. 
Insa sistemul de invatamant inseamna si cadre didactice lipsite de solidaritate fata de proprii colegi, care judeca "faptele profesorilor" si nu pe cele ale elevilor. Cei care manifesta o mila incomensurabila pentru "bietii copilasi" sau poate pentru propriile lor salarii si care ezita sa ia decizii drastice atunci cand situatiile o cer. Nu pot sa-i inteleg...pentru ca eu una n-as putea sa nu vin in sprijinul unui coleg daca acestuia i-ar fi util. Sistemul de invatamant presupune si profesori a caror demnitate poate fi cumparata cu un pachet de cafea, o ciocolata sau cativa lei. Asta in cazul in care va-ntrebati cum ajung unii elevi in posesia unor diplome de absolventi sau de ce in unele rubrici sunt trecute medii de 5 si nu de 4 sau mai putin. Sistemul de invatamant mai presupune si profesori incapabili sa promoveze un examen de titularizare si care-ajung in sistem pe "fortele propriilor parinti".
Insa asa cum am spus inca de la inceput exista si exceptii. Exista si colegi adevarati,profesori dedicati si competenti, persoane solidare, care constientizeaza si dezaproba nu doar verbal mizeria in care se scalda invatamantul romanesc. Asa ca rasuflu usurata si le multumesc pentru ca exista! Si exista si elevi cu bun simt, interesati sau eminenti dar mai presus de orice elevi cu coloana vertebrala, capabili sa vada dincolo de note sau de-un anumit sistem de notare al profesorului. Capabili sa-si accepte greselile si sa-nvete din ele, constienti fiind ca asta e singura cale inspre progres. Elevi pe care-i felicit! 
Pe cine sa aratam cu degetul? Cine poarta vina? As spune eu ca mizeria e datorata in mare parte persoanelor incompetente care s-au perindat in ultimii ani pe la carma Ministerului Invatamantului,toti inovativi, toti cu idei stralucite, care vin neaparat in "sprijinul elevilor si profesorilor". Politicieni care promulga legi menite sa transforme populatia intr-una de inculti, probabil mult mai usor de manipulat...Mda...Ma gandesc ca vor sa modeleze societatea romaneasca dupa chipul si asemanarea lor! Guvernanti care pun accent pe superficial si lasa deoparte esenta... Oameni pentru care important e sa avem o populatie de absolventi si nu de persoane capabile sa practice o meserie si sa supravietuiasca odata plecate de pe bancile scolii... Persoane care nu pricep ca nu toata lumea trebuie sa aiba studii superioare. Ca nu asta e cel mai important! E trist... Atat de multe persoane, somitati, au absolvit scoala romaneasca! Oameni ale caror merite sunt recunoscute oriunde in lume, oameni apreciati si respectati... Si niciunul nu s-a plans ca ar fi fost prea greu sau prea mult...Astazi sunt "aerisite" programele scolare sau eliminate discipline intru totul din curriculum....ca de' oricum ei stiu mult prea multe si  mult prea bine!Cica le fac elevilor o favoare! Favoarea de a-i transforma in  prosti!... Din pacate accentele se pun doar acolo unde nu e nevoie de ele... 
Felicitari "domnilor" guvernanti! L-ati ingropat si pe asta! Sa-i fie tarana usoara!