La orele de limbi straine eram despartite si grupate dupa cum urmeaza: Karina, Claudia si Aida urmau cursurile de franceza principal in vreme ce eu, se presupune, studiam engleza ca prima limba. Si zic se presupune, pentru ca aveam in primii doi ani de liceu o profesoara de engleza care ora de ora ne vorbea doar despre religie. Tin minte c-am facut greseala de-a merge la ea la o singura sedinta de meditatii, impreuna cu Adrian Cerbu, pe vremea aia inca al meu coleg de clasa, in timpul careia ne-a vorbit despre psalmi si chiar ne-a cantat la chitara, evident, cantece de natura religioasa. Din fericire, de cele mai multe ori invat din greseli, asa ca a doua oara nu i-am mai calcat pragul casei...Singura parte interesanta a orelor de engleza aveau loc in pauza cand se-ntorceau fetele de la franceza si asteptau pe la usa. Si-atunci Aida incepea sa grohaie pe la usa si sa scoata diverse alte interjectii ori sa strige numele vreunuia din clasa, starnind rasul tuturor...
Pentru limba a doua de studiu eram impartite in mod egal: eu si Claudia studiam germana, iar Aida cu Karina, engleza. Tin minte ca-n timpul orei de germana ne mutam in banca a doua de pe randul de la perete, unde ne faceam de cap toata ora. In spatele nostru stateau Adrian Sireca, Emanuel Muller si Raul Racheru, lucru suficient sa ne deconcentreze toata ora. N-as putea spune acum ce faceau baietii astia de reuseau sa ne aduca in stadiul ala, dar despre orice-o fi vorba, e sigur ca-l faceau foarte bine. Radeam cu lacrimi, ora de ora, timp de aproape 50 de minute. Si-aveam in ciclul inferior al liceului o profesoara foarte blanda si probabil inzestrata cu infinit de multa rabdare de-a reusit sa ne suporte atata vreme. Se numea Maria Jinca si culmea e ca din nu stiu ce motiv ma simpatiza foarte mult, as indrazni chiar sa spun ca-i eram draga. Si chiar nu-nteleg de ce, pentru ca uitandu-ma acum in urma, nu pot decat sa cataloghez comportamentul meu de atunci drept unul jegos. E-adevarat ca faceam intotdeauna ce mi se spunea dar tot adevarat e si ca profitam de pe urma faptului ca ma placea pentru a deranja ora si a fi vesnic neatenta, stiind ca nu mi se va intampla nimic. Era singura ora la care-mi permiteam sa afisez un asemenea comportament. Iar temele la germana...adevarul e ca rareori ni le faceam. Si eu si Claudia! Omiteam de cele mai multe ori sa le facem, fie din comoditate, fie, recunosc, din nestiinta...Bine! Sa n-aveti impresia ca noi eram singurele lenese din clasa! Mai erau si altii doar ca ceilalti nu constituie subiectul discutiei noastre de astazi...Klara Stephanian, cea mai buna eleva la germana, era constiincioasa in a-si face temele si n-o deranja sa ni le dea si noua...
De altfel cred una dintre cele mai mari boacane pe care le-am facut pe vremea cand eram eleva s-a-ntamplat tot in ora de germana. Aveam vreo patru ore de germana pe saptamana, profilul nostru fiind de turism si axandu-se pe geografie si limbi straine. Doua din cele patru ore de germana erau legate intr-o zi de miercuri, daca-mi amintesc eu bine. Asa ca eu si Claudia ne-am gandit ca am putea sari peste una din orele cu pricina. Le-am cooptat in echipa si pe Aida si Karina si-am hotarat sa mergem sa ne relaxam putin in targul amenajat undeva in spatele actualului centru comercial Bega. Planul era unul bine pus la punct si nu avea cum sa dea gres. Aveam sa lipsim o singura ora de germana, dupa care, cu un pretext oarecare ne intorceam pentru cea de-a doua, stiind ca profa', din prea multa simpatie, va accepta orice scuza tampita venita din partea noastra. Zis si facut! Doar ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ...Ne-am intors foarte relaxate la scoala pentru cea ce-a doua oara conform scenariului descris mai devreme, cand in drumul spre clasa, ne intalnim c-un coleg de la franceza, Alex Ghiroceanu, care ne spune: "Ba! Mergeti repede-n clasa c-aveti teza la germana!". Era evident ca eu si Claudia eram profund mirate pentru ca reactia noastra a fost ceva de genul: "Daaa!". Karina si Aida au inceput sa rada-n hohote, in vreme ce eu si Claudia am ramas socate pentru cateva secunde. Am incercat sa ne dam seama daca stiam de faptul ca in ziua respectiva aveam teza si pur si simplu am uitat, in schimb am realizat ca-n realitate n-am detinut in niciun moment informatia. Am mai stat foarte putin pe hol cat sa ne adunam de pe urma socului suferit, dupa care-am alergat inspre clasa in care elevii constiinciosi dadeau teza. Era clar ca de fapt chiulisem si-am dat-o-n bara. O stiau si colegii si evident ca a dedus lucrul asta si profesoara, in ciuda motivelor invocate de noi. Deznodamantul a fost insa unul fericit. Ni s-a permis sa dam teza in cea de-a doua ora si tin minte ca pe deasupra mi-a mai dat si nota 8... In ciclul superior al liceului ne-a fost schimbata profesoara, venind Klara Albota, o femeie care-a coborat militaria din pod...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu