Faceți căutări pe acest blog

vineri, 24 septembrie 2010

BUNUL SAMARITEAN

In cazul in care nu ati stiut romanii sunt oameni foarte inimosi, plini de intentii bune si care ar da orice sa isi ajute aproapele...atata timp cat lucrul asta nu este in detrimentul propriilor interese. Cateodata chiar stau si ma intreb oare cum isi descopera unii vocatia asta...de-as ajuta aproapele pe spatele altora?  De exemplu, poate veni la tine o anumita persoana...hai sa-i spunem X si sa te intrebe daca nu ai fi dispus sa-i faci lui Y o anumita favoare...favoare care mai tarziu s-ar materializa in BANI.Totul in detrimentul tau dar daca ai accepta, acest gest l-ar pune pe X intr-o lumina foarte favorabila. Si toate astea in conditiile in care tu esti constient ca esti acolo pentru ca ai luptat sa ajungi acolo, ca nu ai putea sa ceri o asemenea favoare nimanui, ca probabil chiar daca ti-ai calca in picioare propriul orgoliu...ti l-ai calca degeaba si ca nu ai suporta sa traiesti cu gandul ca esti intr-un anumit loc pentru ca unul sau altul a simtit mila si a facut un gest altruist.(Desigur... gesturile altruiste merita a fi respectate si facute daca si persoana merita "efortul"). Si X pledeaza: "Mi-am dat seama ca ai putea si m-am gandit s-o ajut. Eu doar am incercat...Daca nu vrei...Ca mi-e mila de ea..."(Facand abstractie de motivatia ta pe care de altfel nu esti obligat sa i-o dai si care poate e chiar intemeiata, de posibilitatea ca tu sa ai merite mai mari decat Y, ca si de faptul ca daca te-ai decide sa-i faci favoarea, ajutorul ar veni din partea ta si nu din partea lui X).
 Daca pledoaria lui X nu este foarte convingatoare si raspunsul este nu, atunci vine si judecata,nu una fatisa, ci una usor mascata, in stilul tipic romanesc...ca de'...se stie!... e unul din capitolele la care romanii exceleaza. Si X iti spune..."Eu...daca as putea sa fac asta pentru cineva...as face-o! Asa...cat pot eu!..." Mda...presupun ca e foarte usor sa cantaresti fapte si sa vorbesti despre situatii ipotetice... 

miercuri, 22 septembrie 2010

MANUAL DE UTILIZARE

Se pare ca nu scap de obiceiurile vechi si revin cu o noua critica la adresa barbatilor. Si-acum o sa vorbesc doar cu fetele...mi s-a-ntamplat de multe ori ca atunci cand discut cu un barbat, sa mi se puna o serie de intrebari, fara vreo legatura intre ele si fara sa aiba vreo relevanta cel putin din punctul meu de vedere.Discutia devine una mecanizata si prima intrebare care-mi vine sa i-o adresez e...VREI SA-TI COMPLETEZ SI-UN CHESTIONAR? Incearca sa te cunoasca si ca nu cumva sa faca vreun pas gresit, incep sa te intrebe chestii de genul..."Ce zodie esti?", "Cati ani ai?", "Ce mancare iti place?", "Ce sporturi practici?"(cine-a spus ca as practica vreunul?)...parca si-ar cumpara in momentul ala un nou telefon mobil si e curios sa vada ce poate sa faca asa ca-i citeste instructiunile de folosire...in cazul de fata nu le citeste, le cere. Adica hai sa fim seriosi! Exact in ce fel o chestie atat de generala precum caracteristicile unui semn zodiacal poate fi relevanta in incercarea de a relationa cu o femeie?...Si cam cati barbati pasionati de astrologie exista? Mi se pare firesc sa ajungi sa spui si detalii de genul asta..dar consider ca trebuie spuse intr-un anumit context si nu doar de dragul conversatiei! E chiar impardonabil sa gresesti?

duminică, 19 septembrie 2010

SCOPUL SCUZA MIJLOACELE?

 Daca ai macar ocazional viata de noapte ai sansa sa observi anumite tipologii de barbati...mai mult sau mai putin placute. Barbatul "universal" , de pilda, este mereu undeva in preajma ta...chiar daca nu-l recunosti inca de la bun inceput, cu siguranta pe parcursul serii vei face cunostinta cu el...tu si restul prietenelor tale, bineanteles. Este acel gen de barbat mereu cu o privire apreciativa, cu o atingere si o mangaiere pregatita pentru o mare parte din femeile din locatia respectiva...ca doar, doar pana la sfarsitul serii atata bunavointa va fi si recompensata...
Un alt gen de barbat este barbatul "slab" si speriat de realitate, luciditate si ratiune,  in aparenta prietenos, in fapt un simplu speculant care ar plati oricat sa aibe parte de ceva "actiune". Acel tip de barbat convins si constient de defectele sale (nu ma refer la cele de natura fizica) si care ar face orice sa le ascunda. Persoane in opinia carora, probabil ca scopul scuza mijloacele, dezinteresate complet de o minte lucida si atrasi doar de o gandire incetosata si incoerenta, mult mai usor de manipulat si manevrat. Iar daca indraznesti sa faci nota discordanta si sa nu consumi alcool sau nu in cantitati mari, esti marginalizata si intens criticata. Astfel de spectacole perverse se deruleaza frecvent, tiparul fiind acelasi...te scoate in club, te-ntreaba ce-ai vrea sa consumi si continua sa-ti ofere de baut tot restul serii...pana cand in cele din urma fata ajunge intr-o stare deplorabila, undeva la limita inconstientei adica in postura de victima perfecta ale unor barbati incapabili sa atraga si sa cucereasca o femeie ori sa obtina de la ea ceea ce vor altfel decat folosind astfel de metode. Sunt oare principiile demodate?