POVESTE(I) DE IARNA

1. Acum, la sfarsit de decembrie, vecinul meu de la etajul doi si-a scos jumatate de pat pe geam.Si nu a facut-o oricum! Ci cu lemnul in sus si tapiteria-n jos.  Jumatate de pat si butoiul cu varza murata...Am observat astazi cand am plecat la cumparaturi cu maica-mea. Am concluzionat eu ca s-o certat rau cu nevasta-sa...Cat despre butoi, probabil ca e acelasi in care-si depoziteaza vara caisele pe care le fura direct de la geamul lui din curtea vecinului de vizavi...Are el un dispozitiv special cu care-si trage crengile, seara, cand are  impresia ca nu-l vede nimeni...=)) Tot pe etajul doi avem o vecina care de sarbatori isi lipeste pe usa toate ghirlandele pe care le gaseste prin casa dar si-un domn mai in varsta care-si baricadeaza geamul cu flori de hartie, bete si crengi si cateva randuri de perdele, iar in apartament, banuieste maica-mea ca ar creste o bufnita...Si toate astea se-ntampla in buricul targului... Dar nici eu nu ma las mai prejos. Mi-am cumparat ieri brad. Si pentru ca nu am unde sa-l tin, pentru ca ori incomodeaza ori e prea cald...ei bine l-am pus pe balcon...Pe balconul vecinei de sub noi. Sau mai exact pe acoperisul balconului vecinei de sub noi.=)) Lucru pe care de altfel l-am facut si anul trecut=)).

2. In sfarsit! Va ziceam ca am plecat astazi la cumparaturi cu maica-mea. Si pentru ca stam foarte aproape de Kaufland si Billa am luat-o pe jos. Si, inevitabil, de la cumparaturi te-ntorci incarcat. Noi ne-am intors incarcate. Si la trecerea de pietoni toti se uitau ca fraierii la noi din masini...=))

3. Se pare ca mai nou Mosii vin ca sa ia si nu ca sa dea. Sa va zic rationamentul meu.  Treceam astazi cu maica-mea prin fata unui bloc si am vazut undeva pe la etajul patru un Mos Craciun, care sta ascuns sub pervazul ferestrei.=)) Eu stiu ca Mos Craciun atunci cand vine sa dea, intra pe horn. Din moment ce el vroia sa intre pe geam, am dedus ca venea sa ia.=))

4. Si-nca ceva! Astia prin Timisoara deja au plecat la colindat.=))Mi se pare cam repede...sau poate sunt eu depasita de traditii... Nu sunt colindatori la propriu...Din aia care umbla cu Capra...stiti voi...=))Ii stiu ca doar in fiecare an vin. Nu-i baga nimeni in seama, maxim unul, doi curiosi care nu-i cunosc din anii trecuti...=)) La noi inca nu au ajuns. Noi i-am vazut azi in fata blocului in care vroia sa dea lovitura Mos Craciun...=))

5. Pentru doua zile am avut doua Craciunite. Sunt florile care se ofera-n mod traditional de Craciun. Eu am primit una saptamana  trecuta dar s-a uscat complet dupa numai doua zile. Cica i-a fost frig. Nu suporta temperaturi mai scazute de 15 grade Celsius. Si-si mai spune Craciunita! Idea e ca acum avem una singura. Dar asta o avem de cativa ani. In mod normal Craciunita asta trebuie sa-nfloreasca de Craciun. Insa ea a inflorit iarna doar in anul in care-am cumparat-o. Am citit pe net ca e foarte fitoasa si ca nu-i convine s-o tot muti de colo - colo. Maica-mea, pasionata de flori, o muta de cand am cumparat-o: din hol la geam, de la geam pe dulap. Mai nou a scos-o din nou pe hol. Idea e ca e foarte suparata pe Craciunita ei, care, la randul sau, pare a fi foarte bulversata. Nu de alta dar...infloreste vara!=))

IARNA PE ULITA

Initial vroiam sa scriu despre altceva dar dupa mi-am zis ca parca nu prea se potriveste cu atmosfera de afara si ca poate in perioada asta ar trebui sa ma axez pe lucruri pozitive si frumoase si sa-ncerc sa fac abstractie de celelalte. Mi-am spus:"Hai sa nu fac asta inainte de Craciun!", desi, intre noi fie vorba e realitatea cruda in care "ne scaldam" acum si de care, din pacate, vom avea parte multa vreme de-acum incolo. Dar promit ca urmatoarea postare va fi una care va deranja din pacate pe multi. Hai sa trec totusi si la subiect...

Mda...Dragilor a venit iarna! Sigur v-ati dat si singuri seama de asta!=)) Nu as vrea sa cobesc insa in stilul traditional romanesc s-ar putea sa ne fi luat din nou prin surprindere...ca de' e doar DECEMBRIE!=)) Asta vedem noi in prag de Craciun sau Revelion cand s-or inghesui toti inspre Valea Prahovei... Eu, marturisesc, nu sunt mare fana a iernii insa trebuie sa recunosc ca are si ea farmecul ei. Nu-mi place ca trebuie sa ma infofolesc pana-n gat si ca oricat de bine imbracata as fi tot timpul am nasul rosu de la frig. In schimb imi plac caciulitele si cizmulitele. Da! Mie chiar imi face placere sa port sepcute si caciulite. Dar nu glugi...glugi nu...nu stiu de ce...

A nins foarte mult zilele astea. Ca-ntr-o adevarata saptamana de iarna. Casutele au si ele caciulite albe. Si din cosurile lor iese un fum alb care face un contrast perfect cu cerul de obicei intunecat... si asta in special seara. Aproape totul e alb... E un peisaj atat de ...linistit! Focul mocneste in soba...Caldura e in casa...La unii doar in suflete...=( Lumea imbraca straie de sarbatoare, asculta colinde si impodobeste pomi de Craciun..."O ce veste minunata", "Trei pastori", "Sus la poarta raiului", "Deschide usa crestine", "Ati vazut pastori", "Cerul si pamantul", "Steaua sus rasare", "Domn, Domn, sa-naltam"...cu totii le-am auzit si fredonat macar o data, iar pe mine chiar ma emotioneaza...Doamnele gatesc aproape sigur sarmale, prajituri si nelipsitul cozonac... Rareori vad  pe strada si copilasi infofoliti, in saniute trase de tatici...Probabil ca pe la sate cei mici fac si oameni de zapada... Se deschid patinoarele si copiii isi dau jos patinele din cui...Pasionatii de schi aglomereaza partiile...Fetele sunt terorizate la gandul traditionalelor spalari cu zapada...Toata lumea intra in spiritul sarbatorilor si se uita la filme de sezon...=)) Oamenii iau cu asalt rafturile magazinelor...Parintii fac eforturi sa cumpere cadouri pentru cei mici ca sa le aduca si lor Mosul ceva...Ca doar bucuria copiilor e si bucuria lor! Din pacate, pentru majoritatea, Mosul va fi mai sarac anul asta...Bisericile sunt mai populate acum... E anotimpul in care sperantele tuturor reanvie...Oamenii par mai umani zilele astea...se gandesc mai mult la semenii lor...

Clinchet de clopotei vestesc apropierea sarbatorilor! Oferiti si voi un zambet sau o privire frumoasa, dati un "Buna ziua" sau spuneti un "Multumesc"...nu costa nimic si pentru unii poate fi un cadou nesperat...Sa aveti parte de SARBATORI FERICITE!

NOTA DE PLATA

Va propun astazi o lectie de matematica. Incepem cu putina algebra. Nu, nu am urmat cursuri de reconversie profesionala! Pasiunea mea ramane tot geografia. Incepem cu cateva ecuatii. Prima problema: se da un sistem de ecuatii cu doua necunoscute: X si Y. Sa presupunem ca X este barbat si Y este femeie. Va spun inca de pe-acum ca toate personajele sunt fictive. Doar n-o sa puneti la indoiala spusele povestitoarei! Plecam de la premisa ca X o place pe Y sau macar are impresia ca i-a cazut cu tronc si-o invita pe aceasta in oras. Y, accepta invitatia cu draga inima. Ce seara perfecta! Dar iata si problema! Cine achita nota de plata? E simplu? O sa va mirati dar e un lucru inca incert pentru unii. Si ca sa complicam si mai mult datele problemei hai sa mai introducem o necunoscuta in ecuatie si sa-i spunem Z. Astfel  X si Y ies in oras insa nu singuri. Lor li se alatura Z, barbat sau femeie...pana la urma, zic eu, irelevant. Ramane insa valabila secventa existenta intre X si Y. Acestea fiind date, raspundeti la urmatoarea intrebare: Plateste Y nota de plata? Si daca da, cui? Sau, ca sa transpunem situatia noastra intr-o inecuatie, este nota de plata a lui Y mai mare sau egala cu 0? Dar cea a lui Z? Iata deci ca problema noastra se dovedeste a fi in fapt una de geometrie. Astfel, avem de-a face cu un triunghi. Triunghiul XYZ. Asta insa nu simplifica cu nimic lucrurile. Asadar facem putina analiza. Daca vorbim despre un triunghi isoscel, X, va achita atat contravaloarea consumatiei sale cat si pe cea a lui Y. Daca triunghiul este unul echilateral,acelasi X, va achita contravaloarea consumatiei sale, a lui Y si a lui Z, in special in conditiile in care Z este o persoana de sex feminin. Daca avem de-a face insa cu un un triunghi dreptunghic, X, va plati doar pentru ceea ce el a consumat, lasandu-le pe Y si Z sa se ocupe de notele lor de plata. Mda...complicat! Asa ca sper ca v-ati facut temele si ati invatat teoria pentru ca n-am de gand sa va dau acum definitia triunghiului nici sa va fac vreo clasificare. Eu am terminat profil uman asa ca descurcati-va!

Nu-mi cereti indicii! N-am sa va spun solutia mea in ceea ce priveste aceasta problema, numai si numai din dorinta de a nu va influenta. Oricum! Sa n-aveti impresia ca-mi cititi gandurile! Una peste alta, va marturisesc ca stau de multe ori in vreo cafenea si studiez barbatii care sunt in compania unei femei. Ma uit la expresia fetei lor si la gesturile pe care le fac in momentul in care trebuie sa achite nota de plata. Tare mi-as dori sa stiu ce simte un barbat in momentul in care duce mana la portofel, il deschide, scoate banii si plateste consumatia. O sa spuneti ca nu fac toti asta si-aveti dreptate. Dar pe cei care fac asta... Ce sentimente ii incearca? Sigur in momentele intime e placut sa fii barbat! Dar cum e sa fii barbat intr-un astfel de moment sau altfel spus sa fii barbat presupune sa achiti intotdeauna si nota de plata?

JURNAL DE COPILARIE - PARTEA III

Si-mi amintesc cata grija avea mama de mine si cat ii mai placea sa ma aranjeze. Nu ma-ntelegeti gresit! Si-acum are foarte mare grija de mine... ca doar stiti cum sunt mamele.Din fericire, mai toti avem cate una acasa... Dar va spun un secret! Mama si-a dorit foarte mult o fetita.Imi povestea la un moment dat cum si-a cumparat o papusa. O avem si-acum. E blonduta, inalta, cu parul lung si cu ochii verzi. Si i-a placut atat de mult incat si-a dorit sa aiba o fetita care sa semene cu ea. Si cred ca-n mare masura dorinta i s-a indeplinit. O sa spuneti ca mi-au murit laudatorii. Dar e adevarat ca noi doua chiar avem multe puncte comune....cum tot adevarat e si faptul ca uneori ea arata mai bine decat mine si alteori eu sunt mai aratoasa decat ea. Si cate fundite imi mai facea sau imi cumpara, toate culorile si marimile!  Si cat imi mai aranja parul... doua codite sau una, impletite, despletite, covrigel ori in spic. Mai tarziu, cand am contactat microbul cumparaturilor, am inceput sa-mi cumpar eu fel si fel de accesorii de prins parul...

Imi amintesc cum mi-am amenajat la un moment dat o casuta undeva-n via bunicii, unde gateam toata ziua galuste cu prune. Doar ca eu si prietena mea nu foloseam faina ci noroi...dar chiar si asa erau foarte aspectuoase...In prag de toamna puneam muraturi in cutii de medicamente...Eh! Ce stiti voi! Sclipiri de bucatar!=))...

Imi amintesc de pozele alb-negru. Poate ca nu surprindeau ele toate detaliile dar cu siguranta surprindeau linistea, bucuria si multumirea din ochii nostri. Cum sa nu-ti aduci aminte cu drag de ele cand toate momentele importante din viata ta erau marcate prin macar o poza alb-negru. Imi amintesc cum in prima mea zi de scoala mama m-a dus la un studio foto unde mi-au facut o poza alb-negru. O am si-acum...Eram micuta, frumusica rau, cu uniforma, cordeluta, doua codite despletite si doua fundite.Aveam si un ghiozdanel albastru inchis, foarte frumos, pe care mi-l cumparase bunicul. Era asa cum se faceau pe vremuri, de la forma, la incuietoare, la compartimentare si care-ar putea servi oricand drept etalon. Clasicul ghiozdan pe care mi-l purtam cu mandrie si nu gentile pe care le folosesc astazi elevii...Ca sa nu mai spun de pozele facute de zilele de nastere. Erau tot alb-negru dar nu lipsite de imaginatie...Pe-atunci era considerat un moft poza color... Astazi e un simplu efect al unui aparat digital...

Imi amintesc de serbarile de la gradinita cand pentru cateva ore toti deveneam eroi de poveste: Alba ca Zapada, Cenusareasa, Piticii, Zana Zanelor, Ileana Cosanzeana, Fat-Frumos, Scufita Rosie,... Eu eram Zana Zanelor si aveam coronita, rochie lunga alba si bagheta magica...Ce sa va mai spun! Toata lumea buna a basmului se aduna acolo!...

Si-mi amintesc de jocurile copilariei: "Sotron", "Incetul cu incetul se fabrica otetul", "Prinsa pe animale", "Filme, flori, fete, baieti", "De-a v-ati ascunselea", "Ratele si vanatorii", "Elastic", "Coarda", "Pasarica muta-ti cuibul" sau "Tara, tara vrem ostasi". Stateam toata ziua-n strada si uitam de tot, chiar si de mancare cateodata...In ziua de azi nu mai sunt in trend... Copiii  mai stau si azi prin ploaie sau frig... insa doar ca sa fumeze...
Astea erau bucuriile mele si Doamne ce norocoasa am fost!

Si-mi amintesc...

JURNAL DE COPILARIE - PARTEA II

Si-mi amintesc ca pe atunci eram foarte gospodina! Aveam propriile mele gradini. Nu, n-am gresit! Aveam gradina de flori si gradina de zarzavaturi. Deci doua! In gradina de zarzavaturi aveam crumpi, pasula, mazare, paradaise, curechi etc...asa, cate putin din fiecare. Si eram tare mandra cand puteam sa umplu plasele alor mei ca sa-si duca in Timisoara. Ceea ce se-ntampla rar ca era micuta gradina mea dar se-ntampla. Primavara si vara aveam tare multa treaba. Sapat, semanat, greblat, cules...ce stiti voi! Nu-i de ici de colo! Aveam si-o gradina de flori. Ingradita normal!=) Sa se faca distinctie clara intre florile mele si-ale bunicii! Faceam schimb de seminte, chiar de flori! Le luam de pe la prietenele mele si le replantam in gradina mea.

Aveam si animale. Bine, nu erau ale mele, erau ale bunicilor. Si n-aveam grija de ele, ma jucam. La un moment dat am avut 3 mielusei. Doi baieti si-o fetita. Pe baieti ii chema Johnny (era cel mai maricel) si Jimmy (cel mijlociu). Fetita era si cea mai micuta si-o chema Cindy. Erau tare dragalasi! Cand le-au dat cornitele, Johnny si Jimmy au inceput sa fie mai agresivi.Intr-o zi au disparut. Mi-au zis ca au plecat la turma,iar eu i-am crezut,pana cand, i-am gasit intr-o zi in podrum...Am plans toata ziua si m-am suparat pe toti...

Aveam si-un caine. Bobita il chema.Era maro, de talie mica si-si tinea coada covrigel. A supravietuit mult timp in ograda bunicii pana cand i-au venit de hac niste caini intr-una din plimbarile lui prin gradina. Imi amintesc ca a chinuit vreo cateva zile saracutul inainte sa moara. De atunci niciun caine nu a mai facut multi purici pe-acolo desi s-au perindat destui. Dar nu stiu de ce, parca de niciunul nu ne-am mai atasat... 

Am avut si 2 motanei. Pe unul l-am botezat Pufulet, era gri cu alb, si pe celalalt Negruta, pentru ca era negru cu papion. Tare de treaba ei! Si-am mai avut 4 pisicuti. Doi baieti si doua fetite..Erau frumosi. Una din fetite era vargata si-o chema Kelly, cealalta alb cu negru si i-am pus numele Josie. Unul din baieti era alb cu portocaliu si l-am botezat Pussycat, iar celalalt era bej si-i spuneam Tori. Stiu ca Tori e nume de fetita! Dar mie-mi placea. Oricum Tori mi-a fost cel mai drag. Am avut grija de ei. Si-am fost alaturi de ei cand au prins primul soarec! In fiecare dimineata, ma trezeam, le pregateam mancare si-i strigam. Urlam de toata strada m-auzea. Nu imparteam  mancarea pana cand nu erau in efectiv complet. Dar intr-o zi au inceput sa dispara. Mai intai Pussycat, apoi Josie si-ntr-un final am mai ramas doar cu Tori. Era tare atasat de mine. Si-era un lenes Tori al meu! Nu va puteti imagina! Niciun soarec nu era in stare sa prinda! Dar am senzatia ca dupa ce-a plecat, pentru ca-ntr-o zi m-a parasit si el, a devenit un pisic adevarat. Cativa ani mai tarziu de la disparitia lui Tori, am vazut in vizitele mele rare pe la bunici un pisic mare, baiat evident, care semana leit cu Tori al meu. Nu ma mai recunostea dar eu sunt convinsa ca era el...

Si-am mai avut si-un purcel. L-am primit in dar de Craciun de la unchiul meu. Imi amintesc ca l-am adus acasa iarna, intr-un sac. Era alb cu pete negre. Era micut cand l-am primit si i-am pus numele Denis. Pe-atunci imi placea la nebunie numele "Denis". Imi doream sa cunosc si eu pe cineva pa care sa-l cheme "Denis", asa ca mi-am botezat purcelul.  Si Denis era nebun dupa mine.  Eram mica, in vacanta de vara si-mi petreceam toata ziua cu purcelul.Ii faceam si masaj! Si ce-i mai placea! Si daca nu eram langa el, plangea, ma rog, guita in continuu! Se pare ca masculul care-a tinut cel mai mult la mine, a fost un porc, la propriu! Unde mergeam eu, mergea si purcelul. Era foarte ascultator!  Intr-un final l-au taiat si pe el, tot fara acordul meu...probabil candva in preajma sarbatorilor...
Si-mi amintesc...

JURNAL DE COPILARIE - PARTEA I

Mi s-a facut pofta de trecut! Sunt constienta ca parca al nostru, al romanilor a fost probabil mai restrictiv decat al altora dar cu toate acestea parca aveam mai multe decat avem acum.Imi amintesc de "mirosul" focului din soba bunicii si al ludaii coapte in doba sau de carnatul fript in foc din fiecare dimineata de iarna. Cateodata incerc sa revin la acele obiceiuri, asa ca acum vreo 2 saptamani am mancat pentru prima oara ludaie coapta-n doba dupa o pauza  de  aproape 20 de ani. La partea cu carnatul e mai greu. Mi s-a rupt furculita cu coada lunga. Mi-am propus serios sa-mi cumpar alta...
Imi amintesc de siropurile, gemurile si muraturile pe care le facea bunica...Erau sanatoase! Le mai face si azi doar ca mai putine ca e bolnava...
Imi amintesc ca pe atunci nu erau inventate nici "Coca Cola", nici "Fanta", nici "Sprite". Pe atunci noi ne multumeam cu "Citro" sau siropuri naturale de fructe...
Imi amintesc cum mancam fel de fel de fructe: mere, struguri proaspat culesi din vie, pere, prune cazute din pom, toate nespalate si      n-aveam nimic. Eram mai sanatoasa decat sunt astazi...Acum, traversam era fast-food-ului...
Imi amintesc cum in fiecare vara mancam inghetata "Polar", cea mai buna inghetata care-a existat vreodata si nu prostiile astea cu fructe sau la cornet din ziua de azi. Era ambalata in hartie si semana cu untul.Ceream bani si mergeam sa-mi cumpar de la cooperativa din sat. In Timisoara nu am gasit-o prin magazine de cativa ani buni dar am aflat de la prietena mea, acum cateva saptamani, ca la magazinul mamei ei inca se mai comercializeaza. Mi-e ciuda ca am ratat vara asta!

Imi amintesc de batonul de ciocolata facut in casa. Doamne ce bun e! Si sigur mai sanatos decat multe dulciuri pe care le mancam in ziua de azi. Mi-am amintit de el acum vreo luna de zile. Satula de "Milka", "Poiana", "Primola", "Smash" s.a.m.d. mi-am propus sa caut prin magazine. Asa ca intr-una din zile am intrat in alimentara unde stiam ca am vazut acum multi ani inghetata "Polar". Si-am gasit! Am mancat baton de ciocolata dupa o pauza de aproximativ 10 ani! E delicios!

Imi amintesc de celebra guma "Turbo"! Ce chestie! Pe-atunci eram mai pasionata de masini decat sunt acum! Imi amintesc cum ne asteptau vanzatorii ambulanti in fata scolii in fiecare dimineata sa ne stricam banii... Culegeam cu grija fiecare actibild si faceam schimb cu colegii la scoala! Ce vremuri!Dar avea si parti proaste...isi pierdea gustul dupa maxim 3 minute! La ea parca nu m-as mai intoarce...  Dupa care-am trecut la chestii mai feminine. A aparut guma "Chabel" si autocolantele ei. Erau cu papusi. Imi amintesc ca-mi completasem aproape integral catalogul. Imi lipsea o singura papusa dupa care toata lumea tanjea. Le am si-acum prin lazile incarcate de amintiri. Ceva mai recent am trecut la colectia de gume "Xena"...

Imi amintesc ca in fiecare iarna, de Craciun, venea neaparat  Mosul. Nu i-am scris niciodata vreo scrisoare, cum e la moda in ziua de azi, dar tot timpul eram multumita de darurile primite. Imi amintesc ca vocea lui semana cu a unchiului si tot timpul ma punea sa-i recit poezii si ma-ntreba daca am fost harnicuta. Imi amintesc cum toata familia, care era mai numeroasa decat e astazi, venea sa ma asculte recitand si sa ma laude, iar tata ma inregistra pe casetofon. Pe atunci erau la moda! Mi-am propus sa caut si sa gasesc macar una din casetele alea uitate de vreme....

Imi amintesc cum iarna de iarna, in preajma sarbatorilor, bateam ulitele satului impreuna cu prietena mea. Mergeam cu Colinda, cu Plugusorul, cu Sorcova. Si lumea ne primea! Cu banii castigati imi cumparam hainute... Se pare ca inca de pe atunci am inceput sa-mi cultiv pasiunea pentru haine. Doar ca atunci cheltuiam ceva mai putini...
Imi amintesc cum ma plimbau cu saniuta. Ori tata, ori strabunicul.Eram tare mandra-n saniuta mea! Era cea mai frumoasa si mai comoda saniuta din sat! O am si-acum prin podul casei..

Imi amintesc cat de mult imi doream sa fiu inca de pe atunci o buna gospodina. Intre timp mi-am dat seama ca s-ar putea sa nu-mi reuseasca niciodata... Imi amintesc de setul de farfurioare si lingurite si de cel de cescute pe care le-am primit de la ai mei in luna decembrie a anului 1989. Imi amintesc cum ii asteptam cu emotie sa vina, nestiind pe atunci ce se-ntampla in Timisoara. Si-mi amintesc si acum cum au venit de la gara, cu cateva zile inainte de Craciun, iar eu am inceput sa le cotrabai prin plase inca din strada. Am fost foarte fericita sa gasesc acolo seturile pe care le-am descoperit cu ceva timp in urma intr-o vitrina plina cu jucarii.Si ca-n bucataria oricarei fetite care se respecta, bineanteles ca nu lipsea aragazul cu butelie. Le am si-acum...intr-un frigider stricat de la bunica...

Imi amintesc de pasiunea mea pentru papusi. Nu am avut niciodata papusi "Barbie". Ale mele erau mari si mici, dar obisnuite. Nu ne jucam cu pistoale, n-aveam elicoptere si trenulete dar papusile mele aveau patuturi frumoase si curate si erau tot timpul bine imbracate! Mama le facea hainutele! Erau cele mai bine-mbracate papusi din Sanandrei! Iar eu le spalam hainutele si le aranjam tot timpul...

Imi amintesc cum seara de seara ma uitam  impreuna cu prietenele mele la desene animate de calitate gen "Sandy Bell" sau "Lidia in jurul lumii","Strumfii",iar mai tarziu "Sailor Moon", neaparat pe Tvr 1 de la ora 19.00. Imi amintesc ca preferata mea era Sailor Marte. Eram tot timpul cu sufletul alaturi de Sandy Bell si Lidia in misiunile lor, traiam alaturi de ele dezamagirile si reusitele...Si va mai amintiti cat de cocheta era Strumfita? Cum sa nu-ti fie dragi?Azi suntem asfixiati cu fel de fel de personaje robotizate si teleghidate care nu fac decat sa cultive prostia...

Imi amintesc cum, ceva mai maricica fiind, adunam bani si-mi cumparam celebrele casete! Si le ascundeam normal de-ai mei! Acum...ascult muzica pe calculator...
Imi amintesc de discurile de vinil! Aveam si din cele cu muzica dar preferatul meu era cel cu Ileana Sanziana... Il ascultam foarte des si nu ma plictiseam niciodata de el! Imi imaginam ca eu sunt Ileana Sanziana si visam cu ochii deschisi la acea lume de basm...Doamne, ce vremuri!...

Imi amintesc cum ne uitam toata familia sambata seara la diafilme: "Alba ca Zapada", "Florita din Codru", "Harap Alb", "Motanul incaltat", "Ispravile lui Pacala fuga", "Copiii cu parul de aur", "Pescarul si pestisorul" s.a.m.d. Cateodata imi chemam si prietenele. Imi amintesc cum cumparasem diaproiectorul intr-unul din concediile pe care le-am petrecut impreuna cu ai mei parinti la Sinaia, impreuna cu 2 diafilme. Inca le mai am si-ntentionez sa le pastrez pentru copiii mei. Cand vreau sa-mi amintesc ce bine era sa fiu mica, ma mai uit...Desi eu am escapade dese prin magazine nu am mai gasit nicaieri diafilme in comert. Nici nu ma mir! Acum sunt la moda jocurile pe calculator...

Imi amintesc cum mama imi facea o groaza de hainute de care eram extrem de mandra si pe care toata lumea mi le admira. Asta se mai intampla si azi...doar ca nu la fel de des ca-nainte.Cele mai dragi mi-erau fustita in colturi si cea roz, de balerina...

Imi amintesc...

INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA XI

Am citit si-am auzit comentarii mai mult sau mai putin rautacioase venite din partea unor persoane mai mult sau mai putin cunoscute. Ceea ce lumea nu pricepe e ca parerea lor de cele mai multe ori nu conteaza. Ca doar pentru ca ai dreptul sa ti-o exprimi asta n-o face importanta...sau nu pentru toti! Ca un anumit concept nu este creat neaparat pentru a fi pe placul tuturor. Ca gusturile si personalitatile difera si ca nu e nimeni in masura sa califice ceva ca fiind bun sau rau. Ca lumea nu e  creata dupa un sablon! Ca din fericire s-a inventat telecomanda, exista optiuni si poti alege sa schimbi programul daca ceva este intr-atat de deranjant pentru ochi si atat de suparator pentru urechi. Dar pana la urma important e ca noi am gustat din plin experienta, ca s-au creat legaturi, ca am plecat de-acolo cu o groaza de amintiri. Ca o sa-mi ramana intiparite in memorie discutiile dintre mine si Silvian care porneau de la cultura, relatii si se-mpotmoleau in haine din care trebuia sa ne scoata in final Anca: "Vedeti ca v-ati pierdut printre haine!"=)), pozele pe care noi fetele le faceam in genunchi in fata calculatorului=)), glumele sunetistului indreptate inspre mine si Alex: "Il bagam si pe Alex in camera intunecata?"=)), asemanarea izbitoare cu Tina Turner=)), sughitul si sunetele extrem de comice ale Alinei: "Hi hi!", omleta foarte apreciata a lui Gabi sau imbratisarea de final a Ancai din fata casei care mi-a repetat: "Imi pare rau!" precum si de partile poate mai putin frumoase cum au fost neantelegerile iscate intre o parte a echipei si Gabi, datorate in special atitudinii de final a lui Razvan.

Dar saptamanile au trecut si show-ul a-nceput...Si-odata cu primul episod a explodat stirea...in randul persoanelor din anturajul meu, carora eu nu le facusem nici o destainuire. Ma refer aici la colegi si elevi pentru ca prietenii si rudele erau  in tema. De altfel si pentru noi a fost o surpriza faptul ca am fost difuzati in cadrul celui de-al doilea episod cand noi stiam ca vom fi in cel de-al treilea. Si cand colo, cand a venit momentul promo-ului ne vad pe noi. A fost un soc sa ma vad pe sticla! Va imaginati ca au inceput sa sune telefoanele! Vorbesc cu Alina si Gabi... Chestii nu foarte inteligente=)):"Ai vazut fata?", "Da fata!", "Fata dar cum imi statea parul!", "Fata am emotii!", "Stiu fata si eu!", dupa care i-am facut capul calendar si lui Alex pe mess pe aceeasi tema care ma obsedeaza..."parul"!=))Va spun doar ca argumente de genul "Esti obsedata!" sau "Exagerezi!", nu erau suficient de bune pentru mine...=))

Odata cu difuzarea emisiunii am avut si surprize usor neplacute. Desi l-am intrebat pe Silvian daca are ceva de marturisit, daca a spus ceva urat sau rau despre mine mi-a zis ca nu. Ca sa vad mai apoi ca el, in momentul respectiv, era oarecum nemultumit de aspectul meu fizic. Nu stiu in ce masura v-ati dat seama, insa asa cum i-am spus si lui intr-un anumit moment, orgoliul meu este imens. Probabil ca daca as fi avut cea mai mica suspiciune sau indiciu in momentul respectiv referitor la acest lucru nu as fi mers la intalnirea de pe balcon.

Tot ca urmare a difuzarii emisiunii au venit comentariile dar in special barfele. O parte din ele, de la persoane de la care chiar nu ma asteptam! Se pare ca e adevarata zicala: "Pazeste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur!"

Au fost si consecinte placute. Oameni care m-au recunoscut pe strada, in centre comerciale, cluburi si care imi faceau cu mana, ma felicitau sau pur si simplu se uitau, imi spuneau ca le-a placut emisiunea si ma intrebau tot felul de lucruri legate de mine, de Silvian s.a.m.d. Cele mai frecvente intrebari sunt:"Si-ai mai vorbit cu el?", "Ce mai face Silvian?", "Cum e Andreea Raicu?", "V-ati distrat, nu?", "V-au platit?", "A fost pe bune sau regizat?". Asta ca sa nu mai pun la socoteala impresiile primite pe facebook sau alte site-uri de socializare. 

Una peste alta...a fost frumos! Au fost 5 minute de celebritate! 

INTALNIRE PE INTUNERIC PARTEA X

In general o singura problema era constanta. Freza. Parca era nebuna! V-am zis. Am avut extraordinara idee de a merge la tuns cu o zi inainte sa-mi fac bagajele ca sa merg la Bucuresti      si-apoi mi-am carat degeaba dupa mine placa de intins paru' ca nu am mai scos-o la capat cu el. Am tras de par si-au tras si altii si fara rost de izbanda...Lucru care de altfel s-a si vazut!=((Asta e...omul din greseli invata!

Dar hai sa trecem la lucruri mai serioase!De pilda...gatitul! Zic asta deoarece pentru una din intalnirile mele cu Silvian am si gatit. Nu a fost ceva in premiera. Chiar mai gatisem inainte! Sunt specialista in ochiuri de ou si oua fierte, cartofi prajiti si piure...De altfel eu, teoretic stiu sa gatesc destul de multe chestii, la partea de practica nu stiu de ce intampin probleme.=)) Idea e ca m-a cautat Anca si dupa ce mi-a spus:"Noua ne place foarte mult de voi!" , referindu-se la mine si Silvian, m-a intrebat ce pot sa fac pentru el. "Pot sa dansez!", zic eu. "Stii sa faci masaj?", ma-ntreaba ea. "Nu sunt eu mare specialista!", ii raspund. "Sa gatesti stii?"..."Sunt experta in cartofi prajiti!". "Ai putea sa faci o salata de fructe sau o omleta!". Si-am convenit asupra omletei. Am facut lista cu ingrediente=)) si dupa ce acestea mi-au parvenit=)) am trecut la treaba. Am taiat ardeiul, branza si am batut ouale=)). Am incins uleiul si-am pus amestecul in tigaie. E sigur!In mine exista instinctele unui adevarat bucatar!=)) Ca si aspect, omleta mea n-a fost foarte reusita. Asta ca sa nu mai spun ca uitasem sa pun sunca si sare!=)) Noroc cu branza care era cat de cat sarata si a mai compensat. Normal ca-n intuneric am mai pierdut din omleta!=)) Si asta  nu neaparat pentru ca era atat de buna incat am mancat-o pe nerasuflate,=)) ci pentru ca am varsat o parte din ea. Si bineanteles ca dupa aceea a trebuit s-o culeg de pe canapea. =)) Si va puteti imagina ca nu e foarte usor sa faci asta pe-ntuneric! =))

In ultima intalnire pe intuneric dintre mine si Silvian, el si-a dat seama ca ar vrea sa-mi mai simta o data buzele dar nu neaparat cu degetele=)). Ma asteptam la momentul asta insa eram cu totul si cu totul nepregatita pentru el. Pe de-o parte mi-era si teama sa sarut o persoana pe care nu o vazusem si nici nu mi-era foarte la indemana sa fac lucrul asta in fata camerei. Pe de alta parte sa fi facut asta ar fi insemnat sa admit faptul ca dragostea e oarba si dupa cum i-am spus si Cristinei in testimonialul de prezentare, dragostea e cel mult toleranta!Oricum ar fi, cu siguranta momentele de genul asta sunt stanjenitoare!Asa ca baieti, sa nu faceti asta acasa!=))

Ultima zi de filmari a inceput cu testimonialele luate de Cristina. Inainte de a va da detalii, va spun ca in mine in afara de bucatarul iscusit salasluieste si-un spirit narcisist.=)) Ultima afirmatie o pot si demonstra! Una din intrebarile Cristinei a fost "Crezi c-o sa vina pe balcon?". Eu sincer nu aveam niciun dubiu asa ca-i spun:"Eu azi ma simt frumoasa! Sigur vine!". Cristina nu se lasa pagubasa:"Si daca nu vine?". "Vine, sigur vine. Macar si numai pentru momentele placute pe care le-am petrecut impreuna!", i-am zis...replici taiate la montaj. Dar a urmat alta intrebare capcana: "Ce parere ai despre faptul ca pe el il cheama Lupu?". "E un nume ca oricare altul!", am replicat eu. Ea continua: "Dar oare cum suna Adina Lupu? Ia...spune tu <Adina Lupu>!". Am refuzat categoric sa fac asta si i-am zis: "Nu zic asa ceva. Nu vreau sa-l sperii si s-o ia la fuga!".

Si-a venit si momentul mult asteptat. Eram foarte sceptica insa in acelasi timp emotionata si neradatoare. Alina fusese prima si venise oarecum dezamagita de ceea ce vazuse. Mi-au pus niste ochelari de scafandru pe ochi si Anca m-a dus in camera intunecata. Am ramas cu ochelarii pe ochi pana cand s-au facut toate ajustarile necesare filmarii, lucru care a durat intre 5 si 10 minute. Inainte sa iasa din camera, Anca ne-a dat ultimele indicatii. Nu aveam voie sa vorbim nici sa ne miscam, in schimb, trebuia sa incercam sa fim cat mai expresivi. Si pentru 15 secunde s-a facut lumina! Am ramas surprinsa sa constat ca el chiar semana cu portretul dictat de mine!...desi el nu-mi impartaseste parerea... 

Revin putin la Anca, despre care va ziceam intr-un episod trecut ca mi-a fost draga. Imi amintesc cum in ultima zi in casa a venit in "cabina noastra de machiaj". Acolo eram doar eu cu fata care ne machia, Paulina. A venit langa mine, mi-a zambit asa cum facea de obicei, i-a dat cateva indicatii Paulinei, dupa care i-a zis acesteia: "Fa-o frumoasa!", iar ea i-a raspuns: "Ea e frumoasa. Eu doar o aranjez!". Apropos de machiaj, va ziceam tot intr-un episod anterior ca eu nu aveam la mine decat un singur ruj si ala roz.=)) Si-ntr-una din zile chiar l-am folosit. Doar ca inainte de-o filmare Anca m-a vazut si ma-ntreaba: "Ce-i cu rujul ala a' la Simona Senzual pe buzele tale? Du-te la machiaj sa-ti dea cu un ruj ca lumea!"=))

Imi inchei acum paranteza. Va ziceam ca s-a facut lumina. Pentru prima oara in acele patru zile persoana aceea cu care m-am distrat atat de mult avea si-un chip! Sentimentul a fost de nedescris asa ca n-o sa incerc sa-l transpun in cuvinte. Am decis ca voi merge si la intalnirea de pe balcon, convinsa ca si pana atunci ca si el va face acelasi lucru. Si l-a facut. Scena balconului a fost foarte interesanta. M-am simtit ca o actrita. Trebuie sa va spun ca la rugamintea echipei de productie au fost oprite lucrarile in zona pentru o ora, pentru a putea filma in exterior, iar muncitorii care erau si ei in pauza stateau si se uitau foarte atenti la noi.=)) A fost adusa si-o macara pentru a putea filma scenele de pe balcon chiar din curtea casei si ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, Cip statea si el cocotat pe balustrada si filma in paralel. Eu stateam pe balcon si asteptam lipsita de griji sa apara Silvian, care nu era tocmai punctual. Mi-a marturisit mai apoi ca intarziase din cauza unei defectiuni tehnice.=)) Se blocase o usa!=))

Foarte multa lume m-a intrebat ce s-a-ntamplat dupa. Unde v-au plimbat cu masina? Ei bine...dupa ce ne-am indreptat inspre masina sub privirile echipei de muncitori=)), am facut o tura prin cartier, sub aceleasi priviri curioase!=)) Ceea ce nu se stie e ca inainte de-a iesi din casa pentru a filma scena aceasta am primit o indicatie regizorala din partea Cristinei: "Incercati sa va comportati altfel decat ca doi buni amici!". Din pacate cred ca nu am reusit.=) Nu e actoria de noi!=)) O alta indicatie regizorala a venit si-n masina de la cameraman, care statea pe scaunul din dreapta soferului: "Sarutati-va!". Raspunsul a venit prompt din partea lui Silvian, cu care am fost intru totul de acord: "Nu! Daca vreau s-o sarut o s-o fac in particular, nu de fata cu voi!", replici taiate de asemenea la montaj. O ultima faza comica petrecuta in casa a fost momentul in care noi coborand din masina am intrat la baieti si nu la fete unde trebuia.=)) Nu degeaba imi parea mie necunoscuta zona!=)) Ionut a venit repede sa ne dea afara din casa.=)) "Ati intrat la voi!", ii zice lui Silvian, "Dincolo trebuia sa mergeti!". Mi-a zis Silvian mai apoi ca acolo era si Razvan care se uita foarte atent la mine in timpul scurtului nostru moment de confuzie, dar pe care eu l-am luat drept un alt membru al echipei.

INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA IX

Greu a mai fost sa aleg unul dintre cei 3 baieti bazandu-ma doar pe intuitie! A fost cel mai  dificil moment al primei zile. Fir-ar!Cateodata e greu sa respecti regulile.=((  Mi-ar fi fost mult mai simplu sa aleg 2!=)) M-am stresat mult. Inca de la inceput am avut tendinta de a-l alege pe Silvian si asta pentru ca stiam ca se incadreaza aproape perfect in sablonul masculin pentru care eu optasem si in trecut. Dar in acelasi timp ma framantam si-mi spuneam ca poate nu e sanatos sa repet aceleasi greseli. Si chiar am incercat sa nu le repet! Dar le-am repetat. Adevarul e ca...nici pana acum nu stiu cum sa cataloghez alegerea mea de atunci.
In mine se dadea o mare batalie. Inima imi spunea sa-l aleg pe Silvian, mintea imi dicta sa ma decid asupra lui Razvan.Intr-un fel sau altul...gandurile mele au fost auzite. Eu am hotarat sa-l cunosc pe Silvian si Razvan, aflat si el pe lista mea, a decis ca vrea sa ma cunoasca. Asa ca balanta s-a reechilibrat intr-o oarecare masura.
Va spun ca intalnirile din camera intunecata au fost foarte interesante. Si asta pentru ca efectiv nu se vedea nimic.  Degeaba dupa inceperea show-ului s-au gasit o mie de isteti care sa conteste veridicitatea faptelor si profesionalismul celor implicati in proiect pentru ca se inseala. <Lumina a cazut nu stiu cum si umbra trebuia sa fie habar n-am cum.> Imi cer scuze ca nu sunt in stare sa reproduc. Se vede treaba ca sunt mai isteti ca mine!=)) Nu a fost absolut nimic regizat. Bineanteles ca au existat anumite indicatii regizorale dar asta doar pentru a asigura bunul mers al lucrurilor, nu a existat nimic impus. Va spun asta cu toata sinceritatea de care sunt capabila si sper ca am mai multa credibilitate decat "specialistii". Din cate si-a dat seama Gabi se pare ca aceasta camera a fost amenajata intr-un garaj si normal atent izolata. Cu toate acestea intr-o zi s-a-ntamplat sa apara si-o "defectiune". Hai sa va povestesc! Eram in camera cu Silvian. Intalnirea la fel ca si celelalte trebuia sa tina 45 de minute. Pe la mijlocul intalnirii am inceput sa disting niste umbre si niste foarte vagi forme. Lucru care nu se mai intamplase pana atunci. Pentru ca-n respectiva camera era bezna. Iti duceai mana in fata nasului si nu erai in stare sa distingi absolut nimic oricat de bine dezvoltat ti-ar fi fost simtul vizual. Fac acum o scurta paranteza ca sa va lamuresc. De altfel mi s-a-ntamplat ca-n intalnirea de grup, singura care a durat doar 30 de minute, sa-mi duc paharul de  vin in fata gurii si sa nu-mi nimeresc buzele ci dintii!=)) Si asta, sa-mi fie rusine, s-a-ntamplat de cateva ori!=))  Toate astea au fost taiate la montaj la fel ca multe alte scene de-a dreptul senzationale.Ma-ntorc acum la subiectul anterior. Va ziceam ca ma aflam la intalnirea cu Silvian si ca am inceput sa disting cate ceva. Bineanteles ca nu numai eu am sesizat problema  ci si echipa.S-a auzit imediat vocea Ancai care ne-a transmis prin difuzor ca a aparut o problema tehnica si ne-a spus sa stam spate in spate pana repara ei defectiunea. Lucru pe care l-am si facut. Intra tot mai multa lumina in camera...si-odata cu ea parca si tentatia... Lui Silvian i-a trecut prin cap idea ca ar putea sa triseze: "Ma-ntorc si ma uit la tine!" . Ii spun "Nu, nu o sa te uiti!" si reusesc sa-l fac sa se razgandeasca. Dar intre timp imi incolteste in minte aceeasi idee. Asa ca incerc sa ma intorc incet si sa trag cu ochiul la Silvian. Mai aveam putin si efectiv reuseam sa vad ceva cand  se aude vocea Ancai care era cu ochii pe noi ca pe butelie=)): "Adina intoarce-te!". ...prinsa cu mata-n sac! Si iata ca poate ar trebui sa le dau dreptate si celor care sustin ca de fapt camera intunecata a fost luminata. Intr-adevar pentru cateva minute a intrat lumina dar noi vrand - nevrand am fost cinstiti si-am continuat sa respectam regulile jocului. Asta a fost singurul moment in care lumina a biruit intunericul.
Va ziceam la inceputul povestirii ca din fericire am avut ocazia sa-l cunosc si pe Razvan...pe intuneric. M-am intalnit cu Razvan, moment de asemenea taiat la montaj, dupa ce deja il cunoscusem pe Silvian. El era dupa intalnirea cu Gabi. Nu pot sa explic de ce dar mi-am dat seama ca suntem incompatibili inca de cand am intrat pe usa.  A fost de ajuns sa-i aud vocea ghidandu-ma prin intuneric. Era o voce linistita si calda. Nu ma-ntelegeti gresit! Nu e un defect. Dimpotriva! Mi-am dat seama ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Concluzie pe care-au tras-o si psihologii care-au decis ca eu sunt compatibila cu Silvian. Am vazut cateva saptamani mai tarziu emisiunea si mi-am dat seama ca mi-am facut o parere total gresita despre Razvan. Poate una din putinele dati in care intuitia mea nu a functionat. Eu vazusem in el un tip serios si-n acelasi timp maleabil ca sa fac cunostinta mai apoi cu un tip cu un dezvoltat simt al umorului, cerebral si orgolios. Spun cerebral si orgolios pentru ca am dezaprobat total gestul lui final fata de Gabi. Inca sunt de parere ca s-a-mpiedicat de orgoliu. In momentul respectiv am interpretat gestul ca pe-un refuz de a-si indeplini o datorie pana la urma morala. Desigur greseli au existat de ambele parti si nu sunt eu in masura sa le judec, sa le critic sau sa le comentez. Asa ca-mi cer scuze ca am intrat in oaresice "detalii". Poate ca iau lucrurile mult prea in serios...
Daca la mine intuitia nu a  functionat chiar tot timpul, am ramas surprinsa sa constat ca si barbatii au asa ceva...cel putin pe intuneric.=))Cred ca nici macar ei nu sunt constienti de asta!=)) Intr-una din intalnirile noastre, Silvian mi-a marturisit ca el simte ca eu sunt satena cu ochii verzi.Am ramas uimita. Muream de curiozitate sa aflu ce anume m-a dat de gol dar in momentul respectiv nu i-am zis nici ca da nici ca ba...insa ma batea gandul ca ar putea exista o scurgere de informatii. Ma gandeam eu ca asa cum noi incercam sa tragem de limba in fiecare dimineata tipa de la machiaj (in special Alina facea asta=))) cu privire la felul in care arata baietii, poate la fel fac si ei. Am aflat mai apoi de la Silvian, la sfarsitul filmarilor, ca toti cei din echipa au fost foarte discreti si ca nu au putut sa scoata nimic de la ei oricat au incercat.
Era sa uit! Tot in camera intunecata am primit cadou de la Silvian (in ciuda faptului ca el nu este un romantic=)) si-o vacuta. De fapt un purcel - vacuta sau vaca-porcina. Parca nu suna bine vaca-porcina. E mai ok vacuta-purcel. Asta dupa ce-am facut public faptul ca "Mie-mi plac in special porcii si vacutele".=))O tin si-acum pe birou.E o draguta! Va pun si voua o poza sa nu ziceti ca va mint...Apropos! Voi ce credeti ca e? Vacuta sau purcel?

INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA VIII

Seara de seara ne culcam la ora 2.00 desi evident ca in fiecare seara ne propuneam sa tragem pe dreapta mai devreme.=)) Pur si simplu nu ne iesea. Numai demachiatul pe mine ma intarzia cu o ora jumatate....plus barfele de rigoare...va imaginati...=)) Greul venea dimineata odata cu Alex.=)) El si Ionut dormeau la baieti. Ii pazeau sa nu triseze!=))  Asa ca la ora 8.00 se auzea soneria. Stiam ca e el dar greu ne mai era sa ne urnim sa-i deschidem. De altfel nici nu o faceam.=)) Nici eu si nici Alina=)) Gabi saracuta facea asta in fiecare dimineata...asta dupa ce ne spunea..."Fetelor...soneria!"=))...iar de sub plapuma se auzea cel mult un..."Aha...".=)) Dupa care Alex urca in camera noastra si ne zicea: "Fetelor scularea! Hai c-a venit fata de la machiaj!". Si de-abia atunci  imi scoteam cu greu nasul deja alergic de la atata machiaj de sub duna.=)) Si-apoi coboram pe rand in bucatarie sa luam micul dejun. Si-acolo, ocazional, fetele mai aveau parte si de ceva mustruluiri atat de la Anca cat si de la Andreea R..  Eu mergeam aproape tot timpul ultima la machiaj si prin urmare ultima care manca asa ca...pe principiul primul venit primul servit, ele culegeau... reprosurile.=(( "Mai spalati si voi vasele fetelor! Tot noi trebuie sa le spalam cand venim dimineata?Da-o naibii de treaba!"...desi fetele chiar spalasera vasele...eu eram aia care tragea chiulul. Si...acum intre noi fie vorba...cea mai mare parte din vasele din chiuveta nu erau murdarite de noi!=((

"Probleme" au fost si la capitolul vestimentatie. M-am imbracat intr-una din zile toata in alb: pantaloni si sacou. In realitate am intentionat sa ma imbrac. Eram gata machiata asa c-am coborat in bucatarie unde ne reuneam dimineata. Nici nu am apucat sa intru bine pe usa  si sa salut ca mi se adreseaza Andreea R.: "Tu te crezi Andreea Marin?"=))..."Poftim?", zic eu. "Nu poti sa te imbraci asa!", continua ea... "Aici nu esti la scoala!". "Eu la scoala ma-mbrac in blugi...nu eleganta!". ..."Poftim? Cum vrei...dar eu zic ca ar trebui sa te schimbi! Uita-te la mine! Sunt imbracata in blugi! Tu ce zici Anca?". "Da, schimba-te... ", spune Anca. Asa ca urc impreuna cu Andreea R. in camera noastra. "Hainele tale sunt frumoase...si-ti sta bine cu ele...dar te fac sa pari prea serioasa!", zice ea. Se hotaraste asupra unei rochite albastre. Ii zic ca s-ar putea sa se ridice si sa mi se vada lenjeria.. O masoara punand-o pe langa ea si spune: "Crezi? Ce...tu esti mai inalta decat mine?". Alegem si tricoul albastru si cobaram cu ele la Anca s-o intrebam si pe ea. "Asta sau asta?". Anca alege tricoul si Andreea R. intreaba:"Dar asta daca se ridica nu ti se vede burta?"."Nu si daca am grija". spun eu. Asa ca intr-un final am combinat pantalonii albi cu tricoul albastru. Dupa mine nu cea mai fericita alegere! "Sutien simplu, care sa nu fie din matase nu ai la tine?", mai intreaba Andreea R....Bineanteles ca nu aveam!  Mai bine luam rochita!

Incep si filmarile pe ziua respectiva.Noi luam masa in bucatarie iar Andreea R. intra sa ne intrebe cum am dormit si ce-am visat.=)) Iar eu intr-un exces de sinceritate ii explic: "Pai...toata noaptea am visat numai <Actiune! Stop! Inc-o data! Si-acum din celalalt unghi!... >",asta era si adevarul,...dupa care imi dau seama ca poate nu trebuia sa spun asta...=)) Ma simteam cu musca pe caciula.=)) Anca citeste asta pe fata mea si-ncepe sa rada, iar Andreea R. concluzioneaza: "Nu trebuia sa spui asta!"=)).Filmarea este oprita...

In alta zi, noi ca de obicei matinale in camera noastra.Fiecare cu ale ei. Eu mai exact cu epilatul.=)) E  ziua  in care mi-am luat rochita si trebuia sa mai retusez cate ceva. Cand deodata ne trezim din senin cu Ionut peste noi in camera=))...fara sa bata in prealabil la usa...si fara sa-si ceara scuze ca ne-a deranjat si colac peste pupaza m-a mai surprins si-ntr-o pozitie indecenta.=))Cum a ajuns de la baieti in camera noastra? Cauta cica...ceva...=))"Ati vazut...?", spune el. Noi nici macar nu am priceput ce-o zis asa c-am raspuns  "Nu".=))

Hai ca in episodul asta am dat la propriu din casa!=)) Sper sa nu fi deranjat pe nimeni! 

INTALNIRE PE INTUNERIC PARTEA VII

Trebuie sa va spun ca aproape 12 ore din 24 le petrecem cu Alex. De cele mai multe ori in bucatarie=)). Ma refer la timpii morti dintre filmari. Si fie jucam carti...dar aici nu prea vorbim aceeasi limba cand e vorba de septica la care participa si Cip fie jucam fazan. Efectiv in continuu jucam fazan. Si la asta participa si Ionut si Cip si fetele.Si ne certam pe diverse cuvinte : de exemplu exista sau nu cuvantul "itinerant". Eu zic ca da...ei spun ca ba...dar chiar exista...l-am gasit si-n DEX!Si daca nu e nici una nici alta...sigur jucam bambilici.=))Sincer va zic...Alex e de neoprit!=))Nimeni de pe platou nu-i poate tine piept la bambilici!=))Sigur v-am facut curiosi!=)) 

"Zi-mi un numar!"..."Aaaa...7!"..."7.1...te-am batut!"=))Dupa cum vedeti regula e simpla=)). La un moment dat lumea se satura sa tot piarda si incepe sa-i dea batai de cap campionului Alex (pui de securist cum il poreclise Gabi)=)). Asa ca mai nou primeste raspunsuri de genul "n+1" prin urmare el zice "n+2"!=)).Esti prea obosit? Nu-i nimic! Te trezeste Alex cu-n bambilici!=))

Cip e un nebun!Iata-ne 3 la numar pregatite de o filmare cand Cip isi lasa camera deoparte si ne zice: "Vedeti ca sar pe voi!". Bineanteles ca nici una din noi nu-l luam in serios pana cand el... aterizeaza la noi in brate si exclama "Am doborat 3 popice!"=))... aluzie la faptul ca noi in casa jucam mult bowling...popice cum imi place mie sa spun=)).Odata cu venirea serii vine si oboseala si Cip in stilul caracteristic incearca sa ne destinda asa ca mai zice o gluma:" Tine si tu putin camera ca vreau sa apar si eu in cadru", faza pe care eu chiar o iau in serios si asta il distreaza de minune...

E Duminica, singura zi in care am imbracat rochie.Am ales-o pe cea alba. Sunt gata machiata si cobor scarile. Ma-ndrept inspre...bucatarie cu gandul la mancare.La capatul scarilor dau de Criss care-si etaleaza ochelarii de soare prin casa si care ma complimenteaza.Imi spune ca arat foarte bine. Incep si filmarile si odata cu ele glumele lui Cip.Trece pe langa noi, ne filmeaza picioarele si-mi spune:"Nu te supara...la ce salon de bronzat mergi?"=)).Hello! Nu  folosesc ciorapi la fel ca fetele,e de-abia in luna iunie, iar pigmentul meu este unul deschis.
Ma macina un gand toata ziua si-asa ca-i stresez pe toti cu intrebarea:"Se vede ceva de sub rochita?"=))...asa ca Cip, cum il alinta Cristina, profita de ocazie ca sa ma tachineze=)): "O sa trimit casetele elevilor tai...sa vada ce profesoara au!":))
E aproape ora 22.00.Imi amintesc si-acum. Vazusem asta la aparatul de aer conditionat pentru ca noi nu mai aveam niciuna ceas. Sunt confiscate pana luni. La fel ca si telefoanele si aparatele foto. Suntem in bucatarie eu, Alina si echipa. Mai putin Gabi si Cristina care erau ocupate cu testimonialul.E ultima filmare pe ziua de azi.In fine... Cam multe persoane intr-un asa spatiu mic. Ne straduim din rasputeri sa nu radem iar... nu de alta dar ne cearta Cristina!=)) Suntem cu totii foarte obositi si eu cel putin atunci rad mai mult si mai cu pofta.Comentam pe seama a ceea ce se intamplase pe parcursul zilei.Imi aduc aminte cum cu cateva ore mai devreme se-ntorcea Gabi de la intalnire foarte fericita si ne spune:"Eu am primit un mar!".E momentul in care ma tradeaza oboseala.Le spun si celorlalti ce comic mi s-a parut mie momentul respectiv si parca toti incep sa vada scena prin ochii mei. Incepem sa radem in hohote tinandu-ne de gura ca nu cumva sa scape vreun sunet.=))Intr-un final unul dintre noi remarca:"De fapt...de ce radem?"=))
Ma-ntorc cu numai 3 ore mai devreme cand suntem pe canapea. E momentul descrierii. Mi-era frica de el!=))Ce sa spun? Cum sa-l descriu? Habar n-am.Noroc ca e Gabi prima. Il descrie pe Razvan indetaliat. Urmeaza Alina care se descurca, iar eu...am chestii concrete de spus.=)) "Silvian e un tip sociabil si jovial." Hai ca pana aici a fost simplu.=)) "Si mai e si inalt!"=)) Oare cat o fi de relevanta chestia asta intr-un portret?=))"In rest?", ma-ntreaba graficiana..."In rest e ....normal!=))Are ochii nu foarte mari dar nici mici, gura normala, sprancenele normale, nasul usor in vant si mai mic decat al meu, urechi mai mari decat ale mele(si ca un adevarat specialist in ale portretelor robot mi le si evidentiez)=))...,iar parul..pai parul e aici mai scurt si  dincolo mai lung (in vreme ce exemplific totul pe fruntea mea)"=)).Rad in continuu...atat cat pot eu de infundat.=))Cat despre ceilalti...se citeste pe fata lor. Sunt cu totii in ceata dar rad de se prapadesc. Graficiana insasi abia isi ascunde zambetul, iar Cip nu mai e in stare sa-si tina camera cum sa mai si filmeze? Efectiv ii tremura.Dar ma scoate din incurcatura. Pentru ca ma uit la el, ii vad freza si-l arat cu degetul:=)) "Are freza ca a lui Ciprian!"...Respir usurata!=)). Cip profita de ocazie si mai face o gluma. Intoarce camera inspre el, se filmeaza si spune:"Deci ca mine, clar?" E cireasa de pe tort. Va puteti imagina si singuri cam cat am ras pe seama momentului astuia.=))"Aaa...deci are fruntea lata!", concluzioneaza graficiana."Exact!=))", confirm eu.Ce pot sa spun? Uneori e greu sa fii "Eu".=))

INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA VI

Si-asa ca plecam din gara si ne indreptam inspre Baneasa de unde trebuie sa ridicam inca o fata. Stau pe bancheta din spate a masinii si privesc pe geam. Acum trecem pe langa parcul Kiseleff... E o zi calda si insorita si eu sunt mult prea gros imbracata....in Timisoara ploua cand am plecat eu....:((

Ajungem la sediu. O fata blonda ne asteapta acolo. Am cam intarziat!...Vina e a CFR-ului...a intarziat trenul.:(( Alina urca in masina si ne continuam drumul inspre Pipera. Ascultam muzica la radio. Alina nu se poate abtine si fredoneaza si ea. Si uite ca ajungem. Casa arata foarte bine, intram si aici dam de Gabi. E inca in pijamale si se pregateste sa-si aranjeze parul. Ajunsese cu o seara inainte si si-a petrecut noaptea in casa.

Si daca pana acum v-am redat toate detaliile, chiar daca nu va interesau:)), de-acum inainte voi pleca de la premisa ca ati vazut emisiunea si-asa ca ma voi limita doar la acele situatii interesante care au fost inlaturate la montaj si unele "secrete"  de culise...cele care pot fi spuse...Si daca n-ati vazut emisiunea ati face bine sa va uitati!:))
Revin la subiectul postarii. O nebunie! Asta a fost!Am ras, am ras...si... v-am spus ca am ras foarte mult? Nici nu aveai cum altfel! O echipa de nebuni! De tineri nebuni! In cel mai pozitiv sens al expresiei...Si cum voi nu-i cunoasteti, frumos din partea mea ar fi sa va fac prezentarile: Anca P. producatoarea executiva, o tipa foarte cerebrala,preocupata de munca ei si care mie mi-a fost tare draga...si cred ca si eu ei! Cristina P., producatoarea segmentara si cea care ne lua tot timpul testimonialele, o tipa rabdatoare si scumpica, Ciprian N. (Cip) cameramanul si Alex S. asistentul de platou.Vi-l mai prezint si pe Ionut V. asistentul de platou al baietilor cu care din cand in cand am mai intrat in contact, pe Viorel si pe Cristi.B (Criss) cum il alinta cineva drag mie, de care v-am mai vorbit eu in episoadele anterioare,scenaristii show-ului.Vedetele le stiti deja.=))
Incep prin a va spune ca eu am mers acolo pregatita cu trusa de machiaj.De altfel una profesionala si foarte bine echipata: un rimel, un tus, un ciot de creion dermatograf negru (pun pariu ca ciotul asta exista in trusa de machiaj a fiecarei femei=))), un ruj roz "a la Simona Senzual", un creion corector, un lac galben si cateva buretele demachiante=)).Dar acolo am avut parte de make-up artist...Doamne cat au mai machiat fetele alea la noi! Imi aduc si acum aminte cum stateam in camera in care era si masa de calcat cate 45 de minute si toti muncitorii care treceau prin fata casei isi ridicau privirea la fereastra noastra=)).Adevarul e ca mie-mi placea=)).Si ce ma mai luptam seara cu machiajul ala!=)) Imi trebuia aproximativ o ora si jumatate si tot nu eram multumita de rezultat=)).Bineanteles ca fetele se demachiau in jumatate de ora si bineanteles ca foarte curand am ramas fara buretele=)).
Unul din momentele intens simtite de mine a fost cel in care Anca a intrat in bucatarie in dimineata primei zile, imediat dupa machiaj, ca sa aleaga fata care sa intre prima. Emotiile erau inca acolo asa ca am inceput sa vociferez un "Nu eu, nu eu!",asa ca...Anca ma alege pe mine=)), pentru ca, zice ea:"Imi place freza ta funny!". Si-am iesit in fata casei si-am inceput sa filmam. Si din nou am atras atentia intregii comunitati de muncitori din zona care nu-si mai dezlipeau ochii de la noi...=))
Am scapat de emotii si a urmat un moment comic.Dupa intalnirea de grup trebuia sa mergem sa cotrabaim prin dulapurile baietilor. Si-aici au fost cateva faze comice. Filmam scena in care Andreea vine si ne spune ca va urma aceasta proba de care noi de altfel nici nu aveam habar.Cand deodata am realizat ca "Oh my God...astia or sa ne vada si chilotii! Cum sa ne apara chilotii pe post?"=)) Eu si Gabi am cam intrat in panica=)) Am inceput sa protestam si-ntr-un final ni s-a permis sa ne ascundem toata lenjeria intima intr-unul din dulapurile din alta camera la care baietii nu aveau sa aiba acces.=)) Si daca noi am trisat, baietii nu au fost la fel de inspirati ca si noi...=)) Nimeni si nimic nu se poate ascunde de ochiul ager si necrutator al femeii!=)) Doamne ce mai iesea pe gura fetelor in camera lor! Ma mir ca au putut sa si aleaga ceva care sa dea pe post... Dar de departe cea mai tare faza a fost contabilizarea perechilor de chiloti pe care Adi le avea la el si verdictul sumbru..."Mda...2 perechi pentru 4 zile?Cam putin!"=)) Culmea situatiei e ca Alina a mai si repetat asta la testimonial-ul de dupa.=))Eu macar am fost diplomata:"La Adi mi-a placut ceasul!"=))
Si la final un...Stiati ca=))... bucurestenii nu cunosc sensul cuvantului "duna"? A fost chiar comic. Eram in camera noastra noi fetele, Anca, Alex, Cip si Andreea Raicu. Eu eram ocupata cu aranjatul patului si printre altele le explicam eu ca trebuie sa-mi aranjez duna=)).Si Andreea Raicu a tresarit surprinsa..."Duna?".Va vine sa credeti? In afara de mine si Gabi...mai vestice...nimeni nu auzise pana atunci de duna. Dar va spun ca si acum port stigmatul.=)) Ori de cate ori vorbesc la telefon cu Alex imi aduce aminte ca trebuie sa aduc o duna cand merg la Bucuresti.=))  

INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA V

Ma-ntorc la scoala, la probleme, la banal. Adevarul e ca astept cu sufletul la gura...sper sincer sa vad pe LCD-ul telefonului un prefix de Bucuresti sau macar un numar necunoscut. Am nevoie de ceva nou...Si uite ca se iveste oportunitatea. Incepe o noua zi, o zi de miercuri, ultima din luna mai, care nu parea s-aduca nimic nou. Sunt la scoala, e putin trecut de ora 8.00  si eu am ore la o clasa de-a 10-a. Suna telefonul...la fel ca altadata...il scot, vad doar primele 3 cifre si ma grabesc sa raspund. Este Manuela. Ii zic ca sunt in timpul orei si-mi spune ca ma suna la pauza. Dar nu mai sunt in stare de nimic. Mintea mea e asediata de o groaza de scenarii si nu-mi pot sterge expresia de multumire care se citeste pe fata mea. De multa vreme nu am mai asteptat cu atata nerabdare un telefon...

La pauza Manuela imi spune ca ei ar vrea sa filmeze cu mine in urmatoarele 4 zile. Ca "Baietii s-au stresat mult dar ei cred ca au gasit pe cineva care ti se potriveste ". Cat mi-am dorit sa aud asta!...dar=((...

Sunt intr-o foarte mare incurcatura. Sunt in timpul anului scolar si trebuie sa ma invoiesc de la scoala pentru 2 zile. Dar e destul ca Manuela sa-mi spuna "Noi credem ca te-ai incadra foarte bine in acest grup", ca sa ma ajute sa ma decid. Nu puteam da cu piciorul sansei aparute asa ca-mi iau inima in dinti si-i marturisesc unei colege ce-am de gand sa fac.Ea-mi spune ca poate nu-i o idee prea buna, ca s-ar putea sa aiba repercursiuni grave in plan profesional. Nu e ceva ce nu-mi trecuse prin minte pana atunci dar parca nu e indeajuns ca sa ma faca sa ma razgandesc. Tentatia e prea mare...O sun si pe Alina dar nici de la ea nu vine solutia salvatoare. Asa ca merg la directiune si cer zilele libere. Omit esenta situatiei si spun doar ca am ceva probleme de rezolvat la Bucuresti=))...asa ca zilele libere imi sunt acordate...

In aceeasi zi imi cumpar si biletul inspre Bucuresti, pentru ziua imediat urmatoare si la sfatul Manuelei il iau de data asta la cuseta. Tot ea imi spune si ce fel de haine sa-mi iau...o groaza de restrictii=((... sa fie deschise la culoare, sa nu aiba sigle, sa nu fie cu dungi, sa nu fie stralucitoare etc. Dar bineanteles ca instructiunile ei nu sunt de ajuns=)) asa c-o innebunesc cu telefoanele:"Are ceva daca sandalele mele au cateva pietricele?", "Pantofii mei la care tin foarte mult sunt de lac...E ok daca-i iau?", "As putea sa-mi iau si placa de intins parul?"=))) si alte cate si mai cate...destul cat sa te innebuneasca...dar ea  rezista eroic=)).

Si fac acum o paranteza...Doar stiti ce se-ntampla in toate momentele cheie! Vrei ca totul sa fie perfect, uiti ca asa ceva nu exista, asa ca faci exces de zel=)) Probabil ca tot din exces de zel imi rasare in minte inc-o idee "geniala"...Nu intru in detalii dar va dau un sfat.. Sa nu cumva sa va tundeti in preajma unui moment important.Rezultatul sigur va fi dezastruos!=)) In fine...

Rezista eroic si geamantanul meu!=))Asa ca...plec inspre gara, ma urc in tren si ma suna din nou Manuela sa se asigure ca m-am imbarcat.=)) E prima oara cand calatoresc la cuseta.Sunt fixate "paturile", iar eu si colegii mei de drum mergem sa ne luam lenjeria=)), pe care ma decid in cele din urma sa n-o folosesc. By the way! Stiati ca aceste cusete sunt mixte?=))Si...culmea...sunt persoane care  fac abstractie de lucrul asta...=)) Cum se intampla si acum...un domn trecut de 60 de ani...efectiv se schimba in pijamale in fata mea=))...Mda...nu chiar imaginea la care visam...insa...presupun ca e mai ok decat mirosul de picioare sau mai rau...=)) Si paturile! Paturile sunt "foarte comode"...atat de comode incat dimineata ma ridic cu o teribila durere de spate=((. 

Dar bine ca se lumineaza de ziua si eu ajung la destinatie cum altfel decat cu intarziere=((...ca orice persoana care calatoreste cu trenul pe ruta Timisoara-Bucuresti Nord=((... Si-aici ma asteapta domnul care trebuie sa ma duca la casa unde vor avea loc filmarile.

INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA IV

 Si nu stiu cum vi se intampla voua dar eu atunci cand ma grabesc sansa sa intarzii sau sa fac o groaza de lucruri exact pe dos exista si de obicei o si valorific.=)) Asa se face ca plec eu inspre gara in mare viteza nu inainte ca Hermina sa-mi explice de unde iau autobuzul care sa ma duca in directia Aviatorilor. Cat de greu putea sa fie? Judecati voi asta... Ajung eu in zona de unde trebuia sa ma ridice autobuzul dar nu reusesc sa depistez statia...Ciudatenii de Bucuresti!=)) Era de-a dreptul pustiu, nici picior de om prin preajma, niciun indicator vizibil...iar eu eram deja in foarte mare intarziere asa ca ma bucur nespus cand dau peste o fata pe care sa pot s-o intreb: "Nu te supara...stii cumva unde e statia autobuzului X ?". Raspunsul ei vine prompt:"Imi pare rau, nu sunt din zona!". Vad in departare un indicator si-mi imaginez ca ala e locul pe care-l caut. Ma deplasez in respectiva directie ca sa constat ca in realitate nu era ceea ce cautam eu. Dar iata ca vine si autobuzul!=)) ...care trece pe langa mine si se opreste la cateva sute de metri mai incolo.=)) Incerc sa-l ajung...dar, dupa cum va imaginati, era o cursa pe care o pierdusem inca din start...Macar am descoperit in sfarsit unde e statia! Si ce credeti? In statie vad si-un indicator...suficient de mic incat sa nu fie remarcat decat de cunoscatori.=)) Asteptarea e lunga...de cam 15 minute, timp in care constat ca Bucurestiul efectiv e populat!=)) Era de altfel absolut normal ca dupa ce-am descoperit de una singura statia sa-si faca si oamenii aparitia...=)) Un domn mai in varsta care astepta si el dupa acelasi ravnit autobuz ma vede foarte agitata si intra in vorba cu mine. Ii povestesc ca vin tocmai din Timisoara, ca am calatorit toata noaptea si ca ma asteapta o noua zi in tren...in cazul in care il prind..."Ati venit aici la Antene?", ma intreaba.Ii explic ca nu e vorba de trustul Intact ci de o casa de productie. Isi face aparitia si autobuzul. Urc si dupa cum mi-e obiceiul stau foarte concentrata cu ochii pe geam.=)) Ajung la destinatie si cobor in gura de metrou unde...astept...si-astept...si-astept.=(( Trenul pleca la ora 12.00 si asta insemna ca mai aveam vreo 5 minute in care trebuia sa ajung in gara, sa-mi cumpar bilet si sa urc si-n tren asa ca deja ma vedeam prin sala de asteptare a garii de nord.=(( Vine metroul asa ca inca mai sper. Ajung in gara, caut cu privirea ceva care sa-mi indice iesirea...dar ...nicio sansa!=)) Noroc ca era o groaza de lume in jurul meu!?=)) Asa ca-ntreb un domn:"Care e iesirea inspre gara?"...raspunsul,...unul previzibil..."Imi pare rau, nu stiu". Incerc din nou si descopar 2 fete invaluite-n ceata, ca si mine:"Asta cautam si noi!". Intr-un final un domn ma aude si-mi indica directia asa ca urc intr-un suflet pe peron...unde aud cum imi este anuntat trenul.=(( E ora 11.59 si eu ma grabesc inspre casa de bilete dar...prea tarziu! Mi se spune ca urmatorul tren e peste abia 3 ore asa ca ma fac comoda in sala de asteptare.=(( Si-acolo o groaza de lume si-o multime de mirosuri! Ma gandesc sa-mi iau si eu in sfarsit masa dar renunt repede la idee si prefer sa vorbesc la telefon. O sun pe maica-mea si apoi pe Alina si-i povestesc cum a fost la casting. Imi cumpar bilet si doborata de mirosuri ies pe peron. Si-aici o noua problema...cersetorii!=(( 

Se formeaza trenul, urc si-mi caut locul. E langa o doamna foarte in varsta, de origine rroma, cu o multime de bagaje, foarte cicalitoare si care colac peste pupaza are si ceva probleme auditive. Mda...se pare ca "ziua buna se cunoaste de dupa-amiaza!"=(( Nu am dispozitia necesara sa stau langa ea asa ca ma asez vis-a  -vis in speranta ca nimeni nu-si va revendica locul. Dar ea are mare chef de vorba, mie imi lipseste rabdarea si energia asa ca-mi schimb inca o data locul. Mananc ceva si fara sa vreau adorm. Ma trezesc in zgomot de manele si injuraturi care se aud chiar de pe bancheta din spatele meu.=(( Din fericire petrecaretii coboara la putin timp asa ca pana la Timisoara mai trag cateva reprize de somn.=)) 

Este aproape ora 23.00 cand trenul opreste in Lugoj. E sambata seara asa ca singurul care urca in vagon e un tip care se-ndrepta inspre Timisoara pregatit pentru distractie. Ia loc exact pe bancheta din spatele celei pe care statea batrana de care va povesteam mai devreme si asculta foarte linistit muzica,cand din senin se trezeste cu o groaza de boarfe in cap!=)) Se sperie, se trezeste si constata ca de vina e batrana care nu avea stare si-ncepuse sa-si caute din nou prin bagaje!=))) E cel mai comic moment al zilei si mi-e imposibil sa nu rad=))Tipul se muta, oamenii incep sa-i adune batranei lucrurile iar ea continua sa vorbeasca. Trenul se apropie cu viteza de Timisoara, iar eu adorm...din nou. Ma trezesc cand trenul intra in gara. E deja trecut de miezul noptii cand eu ma indrept  in sfarsit inspre casa...

INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA III

Se simte miros de cafea. Se pare ca nu eram singura adormita de pe-acolo.=)) Viorel si Cristi ies din bucatarie si Hermina imi face cunostinta cu ei. Ei sunt scenaristii show-ului.Merg in sala de asteptare si pentru ca eram foarte obosita accept invitatia Herminei de-a bea o cafea desi renuntasem la obiceiul asta de mai bine de 3 ani. Ma fac comoda si-ncep sa completez un nou chestionar, iar intre timp mai fac o incursiune la toaleta intr-o ultima incercare de a-mi aranja freza...dar cred ca parul meu era si el adormit.=((

Hermina ma anunta ca baietii sunt pregatiti de discutii asa ca intru in birou. Si fac acum o paranteza...probabil ca va intrebati ce s-a mai intamplat cu pantofii...ei bine i-am lasat in sala de asteptare...=))) 
Desi nu stiam mai nimic despre ceea ce presupune televiziunea, descopar pe masa un microfon si-n spatele acesteia o camera de luat vederi asa ca-i intreb: "Voi ma filmati?". Viorel imi spune "Da", Cristi zice ca nu. Deduc raspunsul si-n numai cateva minute reusesc sa fac abstractie de lucrul asta. Nu ma simteam deloc ca fiind in preajma unor persoane pe care le cunosteam de numai cateva minute astfel ca inca de la inceput aflu ca avem in comun faptul ca toti trei am facut la un moment dat parte din sistemul de invatamant. Asa ca spargem gheata cu cateva "barfe " relationate cu educatia si cu mult trambitata taiere a salariilor cu 25%. Dupa care le povestesc "ce vant ma aduce pe la Bucuresti". Le zic ca de vina este maica-mea si Schimbul de mame, ca am fost atrasa de formatul emisiunii si ca eu consider ca e ceva ce mi se potriveste. Ca din punctul meu de vedere cererea este foarte mare si oferta slaba. Ca  m-am saturat de scenariile clasice, in care el te invita in oras, neaparat la un suc, in care-ti pune o groaza de intrebari de genul "Ce zodie esti?", "Cati ani ai?", "Care a fost cea mai lunga relatie a ta?" sau "Cum se face ca o fata ca tine este singura?", iar dupa ce-si epuizeaza setul de intrebari...se uita la tine... lipsiti de imaginatie. Le marturisesc ca pentru mine aspectul fizic este foarte important si ca oricat de mult as incerca sa fac abstractie de anumite "defecte" de natura fizica sau spirituala, in timp acestea reusesc sa ia in ochii mei proportii uriase. "As vrea sa experimentez lucrurile in sens invers!", le spun...sa cunosc pe cineva din punct de vedere spiritual si mai apoi sa fac cunostinta cu aspectul lui fizic...Imi expun atat calitatile cat si defectele dupa care le creionez barbatul perfect pentru mine si le spun ca trebuie sa aiba o fizionomie interesanta, sa fie bine facut si neaparat inalt, ingrijit, cu simt estetic,cu o personalitate puternica, inteligent si cu simtul umorului. Viorel, fost profesor de romana, remarca in fisa mea personala ca detest agramatii si marturiseste ca si el are mania de a corecta erorile de genul asta, in vreme ce Cristi concluzioneaza ca nu sunt deloc o tipa pretentioasa, dupa cum pareau sa dicteze aparentele. Imi deschid sufletul si le povestesc despre momentele in care rad cu pofta si despre cele in care izbucnesc in lacrimi dar si despre trecutul meu sentimental. Eram intr-un moment usor vulnerabil din acest punct de vedere, lucru care era vizibil pe figura mea in momentul in care vorbeam despre asta. Cristi realizeaza lucrul asta si ma-ntreaba: "Il mai iubesti?", iar eu ii raspund :"NU!" si repet :"NU!" dar cu totii am priceput ca da.
Sunt pusa in fata unor situatii ipotetice, le mai descriu cateva situatii de-a dreptul ilare legate de asa-zisa mea viata sentimentala dupa care incep sa ma uit peste niste poze. Pozele reprezentau diferite tipologii masculine din care eu trebuia sa aleg numai una. Baietii "pariaza" care va fi alegerea mea dar se-nseala, cu toate ca recunosc...Viorel a fost chiar pe-aproape...=)) Le justific alegerea pe care o fac si le spun: "Adevaratele jumatati se aseamana din punct de vedere fizic!", o conceptie poate prosteasca de-a mea...
Dupa aproximativ 2 ore de discutii, vine si verdictul lor...le place de mine dar imi spun ca nu ma vor baga in show daca nu gasesc un barbat cu care sa fiu compatibila. Intre timp isi face aparitia Hermina care le aminteste ca ar trebui sa incheie pentru ca mai asteapta si alte fete. Asa ca ies pe hol...eram multumita! 
Merg in sala de asteptare, unde intr-adevar erau inca 2 fete carora le zambesc si le spun entuziasmata:"Ceau!". Una din fete imi arunca o privire iscoditoare si-mi raspunde inexpresiv:"Buna!" iar cealalta se multumeste sa taca...Incep sa completez contractul timp in care Hermina verifica pe net la ce ora am trenul de intoarcere si-mi zice ca e peste aproximativ 45 de minute. Asa ca ma grabesc sa plec, nu inainte de a-mi schimba pantofii cu toc cu cei lejeri...in public, normal...=)))
Si-aici incepe o noua aventura...=))