Pauzele ni le petreceam in toaleta. Ati ghicit! La fumat, in una din cabinele de toaleta ale baii de pe etajul intai. Acolo se adunau cu mic cu mare, indiferent de sex, fumatorii de pe etajul intai, pauza de pauza. Noi imparteam cabina de toaleta cu Norbert si uneori cu Alex Ghirocean. Dar eram intotdeauna foarte precaute pentru ca nu se stia cand si de unde ar fi putut aparea directorul adjunct, profesorul Murgu, care-si facuse un obicei din a intra in toaleta fetelor cu scopul de a spiona si de a mai aplica niste amenzi. Pentru ca asta era practica. Cei care erau prinsi fumand, erau amendati. De altfel intr-una din dati am scapat de o amenda ca prin urechile acului. Numai ce terminaseram noi de fumat si continuam sa vorbim relaxati in toaleta, cand cineva ne-a lovit cu putere si dintr-o data usa din exterior, care s-a trantit de perete...Intuitia va functioneaza astazi la capacitate maxima! Aveti dreptate! Era directorul adjunct! Bine ca am avut inspiratia de a ne stinge din timp tigarile...
Timpul liber ni-l petreceam tot impreuna, eu, Claudia si Karina: mergeam la concerte in aer liber, ne plimbam, insa mai tot timpul frecventam localul nostru preferat: Cafe Colt....Il gaseam la fel cum il gasim si astazi, in Piata Unirii, cu mesele lui mici si rotunde si scaunele grele din lemn si fier forjat. Mergeam acolo in fiecare weekend, nu inainte de a ne aproviziona din Piata 700, cu cate doua pachete de tigari, pe care reuseam sa le fumam in cele trei ore cat stateam pe acolo. Intr-una din datile in care-am intentionat sa ne lasam de fumat, ne-am cumparat in loc de tigari, acadele...Evident, metoda sortita esecului... Eram figuri obisnuite ale localului impreuna cu alte cateva persoane. De altfel cred ca a ramas memorabila intalnirea cu unul dintre clientii obisnuiti ai barului, pentru ca dupa ce-ntr-una din zile am decis noi trei sa facem pas peste ultima ora, plecand pe bulevardul C. D. Loga inspre centru, la trecerea de pietoni inspre gradina de vara a cinematografului Capitol, ne-am intalnit cu acesta, iar eu entuziasmata foarte, i-am sarit in fata si fara alta introducere l-am intrebat: "Esti din Colt? Vii din Colt?"...-)) Tipul a ramas socat...fetele au izbucnit in ras...
Cateodata, organizam petreceri in pijamale. Intotdeauna la Karina acasa, in timpul carora ne pozam, jucam carti, in special poker si faceam incantatii. Bineanteles ca erau petreceri presarate cu mult fum de tigara si cu ceva bautura... Dar nu prea multa, normal... Noi preferam whisky cream...
Asa era existenta noastra la vremea aceea... Doar ca pe langa faptul ca fumam, actiune transformata in trend inca de pe atunci in randul liceenilor, frecventam localuri si organizam petreceri in pijamale, ne mentineam, bineanteles, si-n pas cu moda. Eu mai mult sau mai putin, fetele o faceau sigur. De altfel cred ca pot sa spun ca eu eram de-a dreptul un cosmar pentru Karina, pentru ca aveam tendinta de a-mi achizitiona aceleasi modele de haine si de incaltaminte ca si ea....Desigur, de culori diferite...-)) Dupa cum vedeti, nu exageram deloc...-)). Lucrurile, intre timp, au luat o alta turnura...
Si ca tot veni vorba de moda, imi amintesc ca atat eu cat si Karina, am avut probleme cu incaltamintea, culmea, modele diferite si din cate-mi aduc aminte, in anotimpuri diferite. Asa se face ca si-a achizitionat Karina intr-un inceput de iarna o pereche de bocanci, foarte aratosi si care erau pretutindeni si de catre toata lumea apreciati. Ei bine, intr-una din dupa-amieze, pe cand ne intorceam noi doua pe jos de la scoala, undeva in fata magazinului Bega, in fata a catorva bisnitari, Karina, purtand un fas rosu, a ajuns cu bocancii ei pe o suprafata de gheata, a cazut pe burta, si a alunecat...Zici ca era Mos Craciun!-)) Pe de alta parte, eu mi-am cumparat o pereche de pantofi foarte inalti, diferiti de tot ce avea Karina, cu un design chiar reusit, dar pe care eram cu totul lipsita de echilibru. Cred ca i-am incaltat de maxim trei ori dupa care i-am pus deoparte si m-am declarat multumita ca picioarele mele nu au suferit stricaciuni majore...Imi amintesc cum intr-o dimineata, venind inspre scoala, m-am intersectat in Piata Libertatii cu tramvaiul 5, cu care venea Karina. Vazandu-ma din tramvai, Karina a coborat, insa a ramas surprinsa de faptul ca nu ma mai regasea pe nicaieri... Intr-un final, m-a depistat undeva pe suprafata asfaltului, facand incercari greoaie si inutile de a ma ridica...-)) Pot doar sa va spun, ca nu a fost singura "tranta" pe care-am tras-o vreodata din pantofii mei...
- SFARSIT -
- SFARSIT -
