JURNAL DE COPILARIE - PARTEA I

Mi s-a facut pofta de trecut! Sunt constienta ca parca al nostru, al romanilor a fost probabil mai restrictiv decat al altora dar cu toate acestea parca aveam mai multe decat avem acum.Imi amintesc de "mirosul" focului din soba bunicii si al ludaii coapte in doba sau de carnatul fript in foc din fiecare dimineata de iarna. Cateodata incerc sa revin la acele obiceiuri, asa ca acum vreo 2 saptamani am mancat pentru prima oara ludaie coapta-n doba dupa o pauza  de  aproape 20 de ani. La partea cu carnatul e mai greu. Mi s-a rupt furculita cu coada lunga. Mi-am propus serios sa-mi cumpar alta...
Imi amintesc de siropurile, gemurile si muraturile pe care le facea bunica...Erau sanatoase! Le mai face si azi doar ca mai putine ca e bolnava...
Imi amintesc ca pe atunci nu erau inventate nici "Coca Cola", nici "Fanta", nici "Sprite". Pe atunci noi ne multumeam cu "Citro" sau siropuri naturale de fructe...
Imi amintesc cum mancam fel de fel de fructe: mere, struguri proaspat culesi din vie, pere, prune cazute din pom, toate nespalate si      n-aveam nimic. Eram mai sanatoasa decat sunt astazi...Acum, traversam era fast-food-ului...
Imi amintesc cum in fiecare vara mancam inghetata "Polar", cea mai buna inghetata care-a existat vreodata si nu prostiile astea cu fructe sau la cornet din ziua de azi. Era ambalata in hartie si semana cu untul.Ceream bani si mergeam sa-mi cumpar de la cooperativa din sat. In Timisoara nu am gasit-o prin magazine de cativa ani buni dar am aflat de la prietena mea, acum cateva saptamani, ca la magazinul mamei ei inca se mai comercializeaza. Mi-e ciuda ca am ratat vara asta!

Imi amintesc de batonul de ciocolata facut in casa. Doamne ce bun e! Si sigur mai sanatos decat multe dulciuri pe care le mancam in ziua de azi. Mi-am amintit de el acum vreo luna de zile. Satula de "Milka", "Poiana", "Primola", "Smash" s.a.m.d. mi-am propus sa caut prin magazine. Asa ca intr-una din zile am intrat in alimentara unde stiam ca am vazut acum multi ani inghetata "Polar". Si-am gasit! Am mancat baton de ciocolata dupa o pauza de aproximativ 10 ani! E delicios!

Imi amintesc de celebra guma "Turbo"! Ce chestie! Pe-atunci eram mai pasionata de masini decat sunt acum! Imi amintesc cum ne asteptau vanzatorii ambulanti in fata scolii in fiecare dimineata sa ne stricam banii... Culegeam cu grija fiecare actibild si faceam schimb cu colegii la scoala! Ce vremuri!Dar avea si parti proaste...isi pierdea gustul dupa maxim 3 minute! La ea parca nu m-as mai intoarce...  Dupa care-am trecut la chestii mai feminine. A aparut guma "Chabel" si autocolantele ei. Erau cu papusi. Imi amintesc ca-mi completasem aproape integral catalogul. Imi lipsea o singura papusa dupa care toata lumea tanjea. Le am si-acum prin lazile incarcate de amintiri. Ceva mai recent am trecut la colectia de gume "Xena"...

Imi amintesc ca in fiecare iarna, de Craciun, venea neaparat  Mosul. Nu i-am scris niciodata vreo scrisoare, cum e la moda in ziua de azi, dar tot timpul eram multumita de darurile primite. Imi amintesc ca vocea lui semana cu a unchiului si tot timpul ma punea sa-i recit poezii si ma-ntreba daca am fost harnicuta. Imi amintesc cum toata familia, care era mai numeroasa decat e astazi, venea sa ma asculte recitand si sa ma laude, iar tata ma inregistra pe casetofon. Pe atunci erau la moda! Mi-am propus sa caut si sa gasesc macar una din casetele alea uitate de vreme....

Imi amintesc cum iarna de iarna, in preajma sarbatorilor, bateam ulitele satului impreuna cu prietena mea. Mergeam cu Colinda, cu Plugusorul, cu Sorcova. Si lumea ne primea! Cu banii castigati imi cumparam hainute... Se pare ca inca de pe atunci am inceput sa-mi cultiv pasiunea pentru haine. Doar ca atunci cheltuiam ceva mai putini...
Imi amintesc cum ma plimbau cu saniuta. Ori tata, ori strabunicul.Eram tare mandra-n saniuta mea! Era cea mai frumoasa si mai comoda saniuta din sat! O am si-acum prin podul casei..

Imi amintesc cat de mult imi doream sa fiu inca de pe atunci o buna gospodina. Intre timp mi-am dat seama ca s-ar putea sa nu-mi reuseasca niciodata... Imi amintesc de setul de farfurioare si lingurite si de cel de cescute pe care le-am primit de la ai mei in luna decembrie a anului 1989. Imi amintesc cum ii asteptam cu emotie sa vina, nestiind pe atunci ce se-ntampla in Timisoara. Si-mi amintesc si acum cum au venit de la gara, cu cateva zile inainte de Craciun, iar eu am inceput sa le cotrabai prin plase inca din strada. Am fost foarte fericita sa gasesc acolo seturile pe care le-am descoperit cu ceva timp in urma intr-o vitrina plina cu jucarii.Si ca-n bucataria oricarei fetite care se respecta, bineanteles ca nu lipsea aragazul cu butelie. Le am si-acum...intr-un frigider stricat de la bunica...

Imi amintesc de pasiunea mea pentru papusi. Nu am avut niciodata papusi "Barbie". Ale mele erau mari si mici, dar obisnuite. Nu ne jucam cu pistoale, n-aveam elicoptere si trenulete dar papusile mele aveau patuturi frumoase si curate si erau tot timpul bine imbracate! Mama le facea hainutele! Erau cele mai bine-mbracate papusi din Sanandrei! Iar eu le spalam hainutele si le aranjam tot timpul...

Imi amintesc cum seara de seara ma uitam  impreuna cu prietenele mele la desene animate de calitate gen "Sandy Bell" sau "Lidia in jurul lumii","Strumfii",iar mai tarziu "Sailor Moon", neaparat pe Tvr 1 de la ora 19.00. Imi amintesc ca preferata mea era Sailor Marte. Eram tot timpul cu sufletul alaturi de Sandy Bell si Lidia in misiunile lor, traiam alaturi de ele dezamagirile si reusitele...Si va mai amintiti cat de cocheta era Strumfita? Cum sa nu-ti fie dragi?Azi suntem asfixiati cu fel de fel de personaje robotizate si teleghidate care nu fac decat sa cultive prostia...

Imi amintesc cum, ceva mai maricica fiind, adunam bani si-mi cumparam celebrele casete! Si le ascundeam normal de-ai mei! Acum...ascult muzica pe calculator...
Imi amintesc de discurile de vinil! Aveam si din cele cu muzica dar preferatul meu era cel cu Ileana Sanziana... Il ascultam foarte des si nu ma plictiseam niciodata de el! Imi imaginam ca eu sunt Ileana Sanziana si visam cu ochii deschisi la acea lume de basm...Doamne, ce vremuri!...

Imi amintesc cum ne uitam toata familia sambata seara la diafilme: "Alba ca Zapada", "Florita din Codru", "Harap Alb", "Motanul incaltat", "Ispravile lui Pacala fuga", "Copiii cu parul de aur", "Pescarul si pestisorul" s.a.m.d. Cateodata imi chemam si prietenele. Imi amintesc cum cumparasem diaproiectorul intr-unul din concediile pe care le-am petrecut impreuna cu ai mei parinti la Sinaia, impreuna cu 2 diafilme. Inca le mai am si-ntentionez sa le pastrez pentru copiii mei. Cand vreau sa-mi amintesc ce bine era sa fiu mica, ma mai uit...Desi eu am escapade dese prin magazine nu am mai gasit nicaieri diafilme in comert. Nici nu ma mir! Acum sunt la moda jocurile pe calculator...

Imi amintesc cum mama imi facea o groaza de hainute de care eram extrem de mandra si pe care toata lumea mi le admira. Asta se mai intampla si azi...doar ca nu la fel de des ca-nainte.Cele mai dragi mi-erau fustita in colturi si cea roz, de balerina...

Imi amintesc...

INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA XI

Am citit si-am auzit comentarii mai mult sau mai putin rautacioase venite din partea unor persoane mai mult sau mai putin cunoscute. Ceea ce lumea nu pricepe e ca parerea lor de cele mai multe ori nu conteaza. Ca doar pentru ca ai dreptul sa ti-o exprimi asta n-o face importanta...sau nu pentru toti! Ca un anumit concept nu este creat neaparat pentru a fi pe placul tuturor. Ca gusturile si personalitatile difera si ca nu e nimeni in masura sa califice ceva ca fiind bun sau rau. Ca lumea nu e  creata dupa un sablon! Ca din fericire s-a inventat telecomanda, exista optiuni si poti alege sa schimbi programul daca ceva este intr-atat de deranjant pentru ochi si atat de suparator pentru urechi. Dar pana la urma important e ca noi am gustat din plin experienta, ca s-au creat legaturi, ca am plecat de-acolo cu o groaza de amintiri. Ca o sa-mi ramana intiparite in memorie discutiile dintre mine si Silvian care porneau de la cultura, relatii si se-mpotmoleau in haine din care trebuia sa ne scoata in final Anca: "Vedeti ca v-ati pierdut printre haine!"=)), pozele pe care noi fetele le faceam in genunchi in fata calculatorului=)), glumele sunetistului indreptate inspre mine si Alex: "Il bagam si pe Alex in camera intunecata?"=)), asemanarea izbitoare cu Tina Turner=)), sughitul si sunetele extrem de comice ale Alinei: "Hi hi!", omleta foarte apreciata a lui Gabi sau imbratisarea de final a Ancai din fata casei care mi-a repetat: "Imi pare rau!" precum si de partile poate mai putin frumoase cum au fost neantelegerile iscate intre o parte a echipei si Gabi, datorate in special atitudinii de final a lui Razvan.

Dar saptamanile au trecut si show-ul a-nceput...Si-odata cu primul episod a explodat stirea...in randul persoanelor din anturajul meu, carora eu nu le facusem nici o destainuire. Ma refer aici la colegi si elevi pentru ca prietenii si rudele erau  in tema. De altfel si pentru noi a fost o surpriza faptul ca am fost difuzati in cadrul celui de-al doilea episod cand noi stiam ca vom fi in cel de-al treilea. Si cand colo, cand a venit momentul promo-ului ne vad pe noi. A fost un soc sa ma vad pe sticla! Va imaginati ca au inceput sa sune telefoanele! Vorbesc cu Alina si Gabi... Chestii nu foarte inteligente=)):"Ai vazut fata?", "Da fata!", "Fata dar cum imi statea parul!", "Fata am emotii!", "Stiu fata si eu!", dupa care i-am facut capul calendar si lui Alex pe mess pe aceeasi tema care ma obsedeaza..."parul"!=))Va spun doar ca argumente de genul "Esti obsedata!" sau "Exagerezi!", nu erau suficient de bune pentru mine...=))

Odata cu difuzarea emisiunii am avut si surprize usor neplacute. Desi l-am intrebat pe Silvian daca are ceva de marturisit, daca a spus ceva urat sau rau despre mine mi-a zis ca nu. Ca sa vad mai apoi ca el, in momentul respectiv, era oarecum nemultumit de aspectul meu fizic. Nu stiu in ce masura v-ati dat seama, insa asa cum i-am spus si lui intr-un anumit moment, orgoliul meu este imens. Probabil ca daca as fi avut cea mai mica suspiciune sau indiciu in momentul respectiv referitor la acest lucru nu as fi mers la intalnirea de pe balcon.

Tot ca urmare a difuzarii emisiunii au venit comentariile dar in special barfele. O parte din ele, de la persoane de la care chiar nu ma asteptam! Se pare ca e adevarata zicala: "Pazeste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur!"

Au fost si consecinte placute. Oameni care m-au recunoscut pe strada, in centre comerciale, cluburi si care imi faceau cu mana, ma felicitau sau pur si simplu se uitau, imi spuneau ca le-a placut emisiunea si ma intrebau tot felul de lucruri legate de mine, de Silvian s.a.m.d. Cele mai frecvente intrebari sunt:"Si-ai mai vorbit cu el?", "Ce mai face Silvian?", "Cum e Andreea Raicu?", "V-ati distrat, nu?", "V-au platit?", "A fost pe bune sau regizat?". Asta ca sa nu mai pun la socoteala impresiile primite pe facebook sau alte site-uri de socializare. 

Una peste alta...a fost frumos! Au fost 5 minute de celebritate! 

INTALNIRE PE INTUNERIC PARTEA X

In general o singura problema era constanta. Freza. Parca era nebuna! V-am zis. Am avut extraordinara idee de a merge la tuns cu o zi inainte sa-mi fac bagajele ca sa merg la Bucuresti      si-apoi mi-am carat degeaba dupa mine placa de intins paru' ca nu am mai scos-o la capat cu el. Am tras de par si-au tras si altii si fara rost de izbanda...Lucru care de altfel s-a si vazut!=((Asta e...omul din greseli invata!

Dar hai sa trecem la lucruri mai serioase!De pilda...gatitul! Zic asta deoarece pentru una din intalnirile mele cu Silvian am si gatit. Nu a fost ceva in premiera. Chiar mai gatisem inainte! Sunt specialista in ochiuri de ou si oua fierte, cartofi prajiti si piure...De altfel eu, teoretic stiu sa gatesc destul de multe chestii, la partea de practica nu stiu de ce intampin probleme.=)) Idea e ca m-a cautat Anca si dupa ce mi-a spus:"Noua ne place foarte mult de voi!" , referindu-se la mine si Silvian, m-a intrebat ce pot sa fac pentru el. "Pot sa dansez!", zic eu. "Stii sa faci masaj?", ma-ntreaba ea. "Nu sunt eu mare specialista!", ii raspund. "Sa gatesti stii?"..."Sunt experta in cartofi prajiti!". "Ai putea sa faci o salata de fructe sau o omleta!". Si-am convenit asupra omletei. Am facut lista cu ingrediente=)) si dupa ce acestea mi-au parvenit=)) am trecut la treaba. Am taiat ardeiul, branza si am batut ouale=)). Am incins uleiul si-am pus amestecul in tigaie. E sigur!In mine exista instinctele unui adevarat bucatar!=)) Ca si aspect, omleta mea n-a fost foarte reusita. Asta ca sa nu mai spun ca uitasem sa pun sunca si sare!=)) Noroc cu branza care era cat de cat sarata si a mai compensat. Normal ca-n intuneric am mai pierdut din omleta!=)) Si asta  nu neaparat pentru ca era atat de buna incat am mancat-o pe nerasuflate,=)) ci pentru ca am varsat o parte din ea. Si bineanteles ca dupa aceea a trebuit s-o culeg de pe canapea. =)) Si va puteti imagina ca nu e foarte usor sa faci asta pe-ntuneric! =))

In ultima intalnire pe intuneric dintre mine si Silvian, el si-a dat seama ca ar vrea sa-mi mai simta o data buzele dar nu neaparat cu degetele=)). Ma asteptam la momentul asta insa eram cu totul si cu totul nepregatita pentru el. Pe de-o parte mi-era si teama sa sarut o persoana pe care nu o vazusem si nici nu mi-era foarte la indemana sa fac lucrul asta in fata camerei. Pe de alta parte sa fi facut asta ar fi insemnat sa admit faptul ca dragostea e oarba si dupa cum i-am spus si Cristinei in testimonialul de prezentare, dragostea e cel mult toleranta!Oricum ar fi, cu siguranta momentele de genul asta sunt stanjenitoare!Asa ca baieti, sa nu faceti asta acasa!=))

Ultima zi de filmari a inceput cu testimonialele luate de Cristina. Inainte de a va da detalii, va spun ca in mine in afara de bucatarul iscusit salasluieste si-un spirit narcisist.=)) Ultima afirmatie o pot si demonstra! Una din intrebarile Cristinei a fost "Crezi c-o sa vina pe balcon?". Eu sincer nu aveam niciun dubiu asa ca-i spun:"Eu azi ma simt frumoasa! Sigur vine!". Cristina nu se lasa pagubasa:"Si daca nu vine?". "Vine, sigur vine. Macar si numai pentru momentele placute pe care le-am petrecut impreuna!", i-am zis...replici taiate la montaj. Dar a urmat alta intrebare capcana: "Ce parere ai despre faptul ca pe el il cheama Lupu?". "E un nume ca oricare altul!", am replicat eu. Ea continua: "Dar oare cum suna Adina Lupu? Ia...spune tu <Adina Lupu>!". Am refuzat categoric sa fac asta si i-am zis: "Nu zic asa ceva. Nu vreau sa-l sperii si s-o ia la fuga!".

Si-a venit si momentul mult asteptat. Eram foarte sceptica insa in acelasi timp emotionata si neradatoare. Alina fusese prima si venise oarecum dezamagita de ceea ce vazuse. Mi-au pus niste ochelari de scafandru pe ochi si Anca m-a dus in camera intunecata. Am ramas cu ochelarii pe ochi pana cand s-au facut toate ajustarile necesare filmarii, lucru care a durat intre 5 si 10 minute. Inainte sa iasa din camera, Anca ne-a dat ultimele indicatii. Nu aveam voie sa vorbim nici sa ne miscam, in schimb, trebuia sa incercam sa fim cat mai expresivi. Si pentru 15 secunde s-a facut lumina! Am ramas surprinsa sa constat ca el chiar semana cu portretul dictat de mine!...desi el nu-mi impartaseste parerea... 

Revin putin la Anca, despre care va ziceam intr-un episod trecut ca mi-a fost draga. Imi amintesc cum in ultima zi in casa a venit in "cabina noastra de machiaj". Acolo eram doar eu cu fata care ne machia, Paulina. A venit langa mine, mi-a zambit asa cum facea de obicei, i-a dat cateva indicatii Paulinei, dupa care i-a zis acesteia: "Fa-o frumoasa!", iar ea i-a raspuns: "Ea e frumoasa. Eu doar o aranjez!". Apropos de machiaj, va ziceam tot intr-un episod anterior ca eu nu aveam la mine decat un singur ruj si ala roz.=)) Si-ntr-una din zile chiar l-am folosit. Doar ca inainte de-o filmare Anca m-a vazut si ma-ntreaba: "Ce-i cu rujul ala a' la Simona Senzual pe buzele tale? Du-te la machiaj sa-ti dea cu un ruj ca lumea!"=))

Imi inchei acum paranteza. Va ziceam ca s-a facut lumina. Pentru prima oara in acele patru zile persoana aceea cu care m-am distrat atat de mult avea si-un chip! Sentimentul a fost de nedescris asa ca n-o sa incerc sa-l transpun in cuvinte. Am decis ca voi merge si la intalnirea de pe balcon, convinsa ca si pana atunci ca si el va face acelasi lucru. Si l-a facut. Scena balconului a fost foarte interesanta. M-am simtit ca o actrita. Trebuie sa va spun ca la rugamintea echipei de productie au fost oprite lucrarile in zona pentru o ora, pentru a putea filma in exterior, iar muncitorii care erau si ei in pauza stateau si se uitau foarte atenti la noi.=)) A fost adusa si-o macara pentru a putea filma scenele de pe balcon chiar din curtea casei si ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, Cip statea si el cocotat pe balustrada si filma in paralel. Eu stateam pe balcon si asteptam lipsita de griji sa apara Silvian, care nu era tocmai punctual. Mi-a marturisit mai apoi ca intarziase din cauza unei defectiuni tehnice.=)) Se blocase o usa!=))

Foarte multa lume m-a intrebat ce s-a-ntamplat dupa. Unde v-au plimbat cu masina? Ei bine...dupa ce ne-am indreptat inspre masina sub privirile echipei de muncitori=)), am facut o tura prin cartier, sub aceleasi priviri curioase!=)) Ceea ce nu se stie e ca inainte de-a iesi din casa pentru a filma scena aceasta am primit o indicatie regizorala din partea Cristinei: "Incercati sa va comportati altfel decat ca doi buni amici!". Din pacate cred ca nu am reusit.=) Nu e actoria de noi!=)) O alta indicatie regizorala a venit si-n masina de la cameraman, care statea pe scaunul din dreapta soferului: "Sarutati-va!". Raspunsul a venit prompt din partea lui Silvian, cu care am fost intru totul de acord: "Nu! Daca vreau s-o sarut o s-o fac in particular, nu de fata cu voi!", replici taiate de asemenea la montaj. O ultima faza comica petrecuta in casa a fost momentul in care noi coborand din masina am intrat la baieti si nu la fete unde trebuia.=)) Nu degeaba imi parea mie necunoscuta zona!=)) Ionut a venit repede sa ne dea afara din casa.=)) "Ati intrat la voi!", ii zice lui Silvian, "Dincolo trebuia sa mergeti!". Mi-a zis Silvian mai apoi ca acolo era si Razvan care se uita foarte atent la mine in timpul scurtului nostru moment de confuzie, dar pe care eu l-am luat drept un alt membru al echipei.

INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA IX

Greu a mai fost sa aleg unul dintre cei 3 baieti bazandu-ma doar pe intuitie! A fost cel mai  dificil moment al primei zile. Fir-ar!Cateodata e greu sa respecti regulile.=((  Mi-ar fi fost mult mai simplu sa aleg 2!=)) M-am stresat mult. Inca de la inceput am avut tendinta de a-l alege pe Silvian si asta pentru ca stiam ca se incadreaza aproape perfect in sablonul masculin pentru care eu optasem si in trecut. Dar in acelasi timp ma framantam si-mi spuneam ca poate nu e sanatos sa repet aceleasi greseli. Si chiar am incercat sa nu le repet! Dar le-am repetat. Adevarul e ca...nici pana acum nu stiu cum sa cataloghez alegerea mea de atunci.
In mine se dadea o mare batalie. Inima imi spunea sa-l aleg pe Silvian, mintea imi dicta sa ma decid asupra lui Razvan.Intr-un fel sau altul...gandurile mele au fost auzite. Eu am hotarat sa-l cunosc pe Silvian si Razvan, aflat si el pe lista mea, a decis ca vrea sa ma cunoasca. Asa ca balanta s-a reechilibrat intr-o oarecare masura.
Va spun ca intalnirile din camera intunecata au fost foarte interesante. Si asta pentru ca efectiv nu se vedea nimic.  Degeaba dupa inceperea show-ului s-au gasit o mie de isteti care sa conteste veridicitatea faptelor si profesionalismul celor implicati in proiect pentru ca se inseala. <Lumina a cazut nu stiu cum si umbra trebuia sa fie habar n-am cum.> Imi cer scuze ca nu sunt in stare sa reproduc. Se vede treaba ca sunt mai isteti ca mine!=)) Nu a fost absolut nimic regizat. Bineanteles ca au existat anumite indicatii regizorale dar asta doar pentru a asigura bunul mers al lucrurilor, nu a existat nimic impus. Va spun asta cu toata sinceritatea de care sunt capabila si sper ca am mai multa credibilitate decat "specialistii". Din cate si-a dat seama Gabi se pare ca aceasta camera a fost amenajata intr-un garaj si normal atent izolata. Cu toate acestea intr-o zi s-a-ntamplat sa apara si-o "defectiune". Hai sa va povestesc! Eram in camera cu Silvian. Intalnirea la fel ca si celelalte trebuia sa tina 45 de minute. Pe la mijlocul intalnirii am inceput sa disting niste umbre si niste foarte vagi forme. Lucru care nu se mai intamplase pana atunci. Pentru ca-n respectiva camera era bezna. Iti duceai mana in fata nasului si nu erai in stare sa distingi absolut nimic oricat de bine dezvoltat ti-ar fi fost simtul vizual. Fac acum o scurta paranteza ca sa va lamuresc. De altfel mi s-a-ntamplat ca-n intalnirea de grup, singura care a durat doar 30 de minute, sa-mi duc paharul de  vin in fata gurii si sa nu-mi nimeresc buzele ci dintii!=)) Si asta, sa-mi fie rusine, s-a-ntamplat de cateva ori!=))  Toate astea au fost taiate la montaj la fel ca multe alte scene de-a dreptul senzationale.Ma-ntorc acum la subiectul anterior. Va ziceam ca ma aflam la intalnirea cu Silvian si ca am inceput sa disting cate ceva. Bineanteles ca nu numai eu am sesizat problema  ci si echipa.S-a auzit imediat vocea Ancai care ne-a transmis prin difuzor ca a aparut o problema tehnica si ne-a spus sa stam spate in spate pana repara ei defectiunea. Lucru pe care l-am si facut. Intra tot mai multa lumina in camera...si-odata cu ea parca si tentatia... Lui Silvian i-a trecut prin cap idea ca ar putea sa triseze: "Ma-ntorc si ma uit la tine!" . Ii spun "Nu, nu o sa te uiti!" si reusesc sa-l fac sa se razgandeasca. Dar intre timp imi incolteste in minte aceeasi idee. Asa ca incerc sa ma intorc incet si sa trag cu ochiul la Silvian. Mai aveam putin si efectiv reuseam sa vad ceva cand  se aude vocea Ancai care era cu ochii pe noi ca pe butelie=)): "Adina intoarce-te!". ...prinsa cu mata-n sac! Si iata ca poate ar trebui sa le dau dreptate si celor care sustin ca de fapt camera intunecata a fost luminata. Intr-adevar pentru cateva minute a intrat lumina dar noi vrand - nevrand am fost cinstiti si-am continuat sa respectam regulile jocului. Asta a fost singurul moment in care lumina a biruit intunericul.
Va ziceam la inceputul povestirii ca din fericire am avut ocazia sa-l cunosc si pe Razvan...pe intuneric. M-am intalnit cu Razvan, moment de asemenea taiat la montaj, dupa ce deja il cunoscusem pe Silvian. El era dupa intalnirea cu Gabi. Nu pot sa explic de ce dar mi-am dat seama ca suntem incompatibili inca de cand am intrat pe usa.  A fost de ajuns sa-i aud vocea ghidandu-ma prin intuneric. Era o voce linistita si calda. Nu ma-ntelegeti gresit! Nu e un defect. Dimpotriva! Mi-am dat seama ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Concluzie pe care-au tras-o si psihologii care-au decis ca eu sunt compatibila cu Silvian. Am vazut cateva saptamani mai tarziu emisiunea si mi-am dat seama ca mi-am facut o parere total gresita despre Razvan. Poate una din putinele dati in care intuitia mea nu a functionat. Eu vazusem in el un tip serios si-n acelasi timp maleabil ca sa fac cunostinta mai apoi cu un tip cu un dezvoltat simt al umorului, cerebral si orgolios. Spun cerebral si orgolios pentru ca am dezaprobat total gestul lui final fata de Gabi. Inca sunt de parere ca s-a-mpiedicat de orgoliu. In momentul respectiv am interpretat gestul ca pe-un refuz de a-si indeplini o datorie pana la urma morala. Desigur greseli au existat de ambele parti si nu sunt eu in masura sa le judec, sa le critic sau sa le comentez. Asa ca-mi cer scuze ca am intrat in oaresice "detalii". Poate ca iau lucrurile mult prea in serios...
Daca la mine intuitia nu a  functionat chiar tot timpul, am ramas surprinsa sa constat ca si barbatii au asa ceva...cel putin pe intuneric.=))Cred ca nici macar ei nu sunt constienti de asta!=)) Intr-una din intalnirile noastre, Silvian mi-a marturisit ca el simte ca eu sunt satena cu ochii verzi.Am ramas uimita. Muream de curiozitate sa aflu ce anume m-a dat de gol dar in momentul respectiv nu i-am zis nici ca da nici ca ba...insa ma batea gandul ca ar putea exista o scurgere de informatii. Ma gandeam eu ca asa cum noi incercam sa tragem de limba in fiecare dimineata tipa de la machiaj (in special Alina facea asta=))) cu privire la felul in care arata baietii, poate la fel fac si ei. Am aflat mai apoi de la Silvian, la sfarsitul filmarilor, ca toti cei din echipa au fost foarte discreti si ca nu au putut sa scoata nimic de la ei oricat au incercat.
Era sa uit! Tot in camera intunecata am primit cadou de la Silvian (in ciuda faptului ca el nu este un romantic=)) si-o vacuta. De fapt un purcel - vacuta sau vaca-porcina. Parca nu suna bine vaca-porcina. E mai ok vacuta-purcel. Asta dupa ce-am facut public faptul ca "Mie-mi plac in special porcii si vacutele".=))O tin si-acum pe birou.E o draguta! Va pun si voua o poza sa nu ziceti ca va mint...Apropos! Voi ce credeti ca e? Vacuta sau purcel?

INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA VIII

Seara de seara ne culcam la ora 2.00 desi evident ca in fiecare seara ne propuneam sa tragem pe dreapta mai devreme.=)) Pur si simplu nu ne iesea. Numai demachiatul pe mine ma intarzia cu o ora jumatate....plus barfele de rigoare...va imaginati...=)) Greul venea dimineata odata cu Alex.=)) El si Ionut dormeau la baieti. Ii pazeau sa nu triseze!=))  Asa ca la ora 8.00 se auzea soneria. Stiam ca e el dar greu ne mai era sa ne urnim sa-i deschidem. De altfel nici nu o faceam.=)) Nici eu si nici Alina=)) Gabi saracuta facea asta in fiecare dimineata...asta dupa ce ne spunea..."Fetelor...soneria!"=))...iar de sub plapuma se auzea cel mult un..."Aha...".=)) Dupa care Alex urca in camera noastra si ne zicea: "Fetelor scularea! Hai c-a venit fata de la machiaj!". Si de-abia atunci  imi scoteam cu greu nasul deja alergic de la atata machiaj de sub duna.=)) Si-apoi coboram pe rand in bucatarie sa luam micul dejun. Si-acolo, ocazional, fetele mai aveau parte si de ceva mustruluiri atat de la Anca cat si de la Andreea R..  Eu mergeam aproape tot timpul ultima la machiaj si prin urmare ultima care manca asa ca...pe principiul primul venit primul servit, ele culegeau... reprosurile.=(( "Mai spalati si voi vasele fetelor! Tot noi trebuie sa le spalam cand venim dimineata?Da-o naibii de treaba!"...desi fetele chiar spalasera vasele...eu eram aia care tragea chiulul. Si...acum intre noi fie vorba...cea mai mare parte din vasele din chiuveta nu erau murdarite de noi!=((

"Probleme" au fost si la capitolul vestimentatie. M-am imbracat intr-una din zile toata in alb: pantaloni si sacou. In realitate am intentionat sa ma imbrac. Eram gata machiata asa c-am coborat in bucatarie unde ne reuneam dimineata. Nici nu am apucat sa intru bine pe usa  si sa salut ca mi se adreseaza Andreea R.: "Tu te crezi Andreea Marin?"=))..."Poftim?", zic eu. "Nu poti sa te imbraci asa!", continua ea... "Aici nu esti la scoala!". "Eu la scoala ma-mbrac in blugi...nu eleganta!". ..."Poftim? Cum vrei...dar eu zic ca ar trebui sa te schimbi! Uita-te la mine! Sunt imbracata in blugi! Tu ce zici Anca?". "Da, schimba-te... ", spune Anca. Asa ca urc impreuna cu Andreea R. in camera noastra. "Hainele tale sunt frumoase...si-ti sta bine cu ele...dar te fac sa pari prea serioasa!", zice ea. Se hotaraste asupra unei rochite albastre. Ii zic ca s-ar putea sa se ridice si sa mi se vada lenjeria.. O masoara punand-o pe langa ea si spune: "Crezi? Ce...tu esti mai inalta decat mine?". Alegem si tricoul albastru si cobaram cu ele la Anca s-o intrebam si pe ea. "Asta sau asta?". Anca alege tricoul si Andreea R. intreaba:"Dar asta daca se ridica nu ti se vede burta?"."Nu si daca am grija". spun eu. Asa ca intr-un final am combinat pantalonii albi cu tricoul albastru. Dupa mine nu cea mai fericita alegere! "Sutien simplu, care sa nu fie din matase nu ai la tine?", mai intreaba Andreea R....Bineanteles ca nu aveam!  Mai bine luam rochita!

Incep si filmarile pe ziua respectiva.Noi luam masa in bucatarie iar Andreea R. intra sa ne intrebe cum am dormit si ce-am visat.=)) Iar eu intr-un exces de sinceritate ii explic: "Pai...toata noaptea am visat numai <Actiune! Stop! Inc-o data! Si-acum din celalalt unghi!... >",asta era si adevarul,...dupa care imi dau seama ca poate nu trebuia sa spun asta...=)) Ma simteam cu musca pe caciula.=)) Anca citeste asta pe fata mea si-ncepe sa rada, iar Andreea R. concluzioneaza: "Nu trebuia sa spui asta!"=)).Filmarea este oprita...

In alta zi, noi ca de obicei matinale in camera noastra.Fiecare cu ale ei. Eu mai exact cu epilatul.=)) E  ziua  in care mi-am luat rochita si trebuia sa mai retusez cate ceva. Cand deodata ne trezim din senin cu Ionut peste noi in camera=))...fara sa bata in prealabil la usa...si fara sa-si ceara scuze ca ne-a deranjat si colac peste pupaza m-a mai surprins si-ntr-o pozitie indecenta.=))Cum a ajuns de la baieti in camera noastra? Cauta cica...ceva...=))"Ati vazut...?", spune el. Noi nici macar nu am priceput ce-o zis asa c-am raspuns  "Nu".=))

Hai ca in episodul asta am dat la propriu din casa!=)) Sper sa nu fi deranjat pe nimeni! 

INTALNIRE PE INTUNERIC PARTEA VII

Trebuie sa va spun ca aproape 12 ore din 24 le petrecem cu Alex. De cele mai multe ori in bucatarie=)). Ma refer la timpii morti dintre filmari. Si fie jucam carti...dar aici nu prea vorbim aceeasi limba cand e vorba de septica la care participa si Cip fie jucam fazan. Efectiv in continuu jucam fazan. Si la asta participa si Ionut si Cip si fetele.Si ne certam pe diverse cuvinte : de exemplu exista sau nu cuvantul "itinerant". Eu zic ca da...ei spun ca ba...dar chiar exista...l-am gasit si-n DEX!Si daca nu e nici una nici alta...sigur jucam bambilici.=))Sincer va zic...Alex e de neoprit!=))Nimeni de pe platou nu-i poate tine piept la bambilici!=))Sigur v-am facut curiosi!=)) 

"Zi-mi un numar!"..."Aaaa...7!"..."7.1...te-am batut!"=))Dupa cum vedeti regula e simpla=)). La un moment dat lumea se satura sa tot piarda si incepe sa-i dea batai de cap campionului Alex (pui de securist cum il poreclise Gabi)=)). Asa ca mai nou primeste raspunsuri de genul "n+1" prin urmare el zice "n+2"!=)).Esti prea obosit? Nu-i nimic! Te trezeste Alex cu-n bambilici!=))

Cip e un nebun!Iata-ne 3 la numar pregatite de o filmare cand Cip isi lasa camera deoparte si ne zice: "Vedeti ca sar pe voi!". Bineanteles ca nici una din noi nu-l luam in serios pana cand el... aterizeaza la noi in brate si exclama "Am doborat 3 popice!"=))... aluzie la faptul ca noi in casa jucam mult bowling...popice cum imi place mie sa spun=)).Odata cu venirea serii vine si oboseala si Cip in stilul caracteristic incearca sa ne destinda asa ca mai zice o gluma:" Tine si tu putin camera ca vreau sa apar si eu in cadru", faza pe care eu chiar o iau in serios si asta il distreaza de minune...

E Duminica, singura zi in care am imbracat rochie.Am ales-o pe cea alba. Sunt gata machiata si cobor scarile. Ma-ndrept inspre...bucatarie cu gandul la mancare.La capatul scarilor dau de Criss care-si etaleaza ochelarii de soare prin casa si care ma complimenteaza.Imi spune ca arat foarte bine. Incep si filmarile si odata cu ele glumele lui Cip.Trece pe langa noi, ne filmeaza picioarele si-mi spune:"Nu te supara...la ce salon de bronzat mergi?"=)).Hello! Nu  folosesc ciorapi la fel ca fetele,e de-abia in luna iunie, iar pigmentul meu este unul deschis.
Ma macina un gand toata ziua si-asa ca-i stresez pe toti cu intrebarea:"Se vede ceva de sub rochita?"=))...asa ca Cip, cum il alinta Cristina, profita de ocazie ca sa ma tachineze=)): "O sa trimit casetele elevilor tai...sa vada ce profesoara au!":))
E aproape ora 22.00.Imi amintesc si-acum. Vazusem asta la aparatul de aer conditionat pentru ca noi nu mai aveam niciuna ceas. Sunt confiscate pana luni. La fel ca si telefoanele si aparatele foto. Suntem in bucatarie eu, Alina si echipa. Mai putin Gabi si Cristina care erau ocupate cu testimonialul.E ultima filmare pe ziua de azi.In fine... Cam multe persoane intr-un asa spatiu mic. Ne straduim din rasputeri sa nu radem iar... nu de alta dar ne cearta Cristina!=)) Suntem cu totii foarte obositi si eu cel putin atunci rad mai mult si mai cu pofta.Comentam pe seama a ceea ce se intamplase pe parcursul zilei.Imi aduc aminte cum cu cateva ore mai devreme se-ntorcea Gabi de la intalnire foarte fericita si ne spune:"Eu am primit un mar!".E momentul in care ma tradeaza oboseala.Le spun si celorlalti ce comic mi s-a parut mie momentul respectiv si parca toti incep sa vada scena prin ochii mei. Incepem sa radem in hohote tinandu-ne de gura ca nu cumva sa scape vreun sunet.=))Intr-un final unul dintre noi remarca:"De fapt...de ce radem?"=))
Ma-ntorc cu numai 3 ore mai devreme cand suntem pe canapea. E momentul descrierii. Mi-era frica de el!=))Ce sa spun? Cum sa-l descriu? Habar n-am.Noroc ca e Gabi prima. Il descrie pe Razvan indetaliat. Urmeaza Alina care se descurca, iar eu...am chestii concrete de spus.=)) "Silvian e un tip sociabil si jovial." Hai ca pana aici a fost simplu.=)) "Si mai e si inalt!"=)) Oare cat o fi de relevanta chestia asta intr-un portret?=))"In rest?", ma-ntreaba graficiana..."In rest e ....normal!=))Are ochii nu foarte mari dar nici mici, gura normala, sprancenele normale, nasul usor in vant si mai mic decat al meu, urechi mai mari decat ale mele(si ca un adevarat specialist in ale portretelor robot mi le si evidentiez)=))...,iar parul..pai parul e aici mai scurt si  dincolo mai lung (in vreme ce exemplific totul pe fruntea mea)"=)).Rad in continuu...atat cat pot eu de infundat.=))Cat despre ceilalti...se citeste pe fata lor. Sunt cu totii in ceata dar rad de se prapadesc. Graficiana insasi abia isi ascunde zambetul, iar Cip nu mai e in stare sa-si tina camera cum sa mai si filmeze? Efectiv ii tremura.Dar ma scoate din incurcatura. Pentru ca ma uit la el, ii vad freza si-l arat cu degetul:=)) "Are freza ca a lui Ciprian!"...Respir usurata!=)). Cip profita de ocazie si mai face o gluma. Intoarce camera inspre el, se filmeaza si spune:"Deci ca mine, clar?" E cireasa de pe tort. Va puteti imagina si singuri cam cat am ras pe seama momentului astuia.=))"Aaa...deci are fruntea lata!", concluzioneaza graficiana."Exact!=))", confirm eu.Ce pot sa spun? Uneori e greu sa fii "Eu".=))

INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA VI

Si-asa ca plecam din gara si ne indreptam inspre Baneasa de unde trebuie sa ridicam inca o fata. Stau pe bancheta din spate a masinii si privesc pe geam. Acum trecem pe langa parcul Kiseleff... E o zi calda si insorita si eu sunt mult prea gros imbracata....in Timisoara ploua cand am plecat eu....:((

Ajungem la sediu. O fata blonda ne asteapta acolo. Am cam intarziat!...Vina e a CFR-ului...a intarziat trenul.:(( Alina urca in masina si ne continuam drumul inspre Pipera. Ascultam muzica la radio. Alina nu se poate abtine si fredoneaza si ea. Si uite ca ajungem. Casa arata foarte bine, intram si aici dam de Gabi. E inca in pijamale si se pregateste sa-si aranjeze parul. Ajunsese cu o seara inainte si si-a petrecut noaptea in casa.

Si daca pana acum v-am redat toate detaliile, chiar daca nu va interesau:)), de-acum inainte voi pleca de la premisa ca ati vazut emisiunea si-asa ca ma voi limita doar la acele situatii interesante care au fost inlaturate la montaj si unele "secrete"  de culise...cele care pot fi spuse...Si daca n-ati vazut emisiunea ati face bine sa va uitati!:))
Revin la subiectul postarii. O nebunie! Asta a fost!Am ras, am ras...si... v-am spus ca am ras foarte mult? Nici nu aveai cum altfel! O echipa de nebuni! De tineri nebuni! In cel mai pozitiv sens al expresiei...Si cum voi nu-i cunoasteti, frumos din partea mea ar fi sa va fac prezentarile: Anca P. producatoarea executiva, o tipa foarte cerebrala,preocupata de munca ei si care mie mi-a fost tare draga...si cred ca si eu ei! Cristina P., producatoarea segmentara si cea care ne lua tot timpul testimonialele, o tipa rabdatoare si scumpica, Ciprian N. (Cip) cameramanul si Alex S. asistentul de platou.Vi-l mai prezint si pe Ionut V. asistentul de platou al baietilor cu care din cand in cand am mai intrat in contact, pe Viorel si pe Cristi.B (Criss) cum il alinta cineva drag mie, de care v-am mai vorbit eu in episoadele anterioare,scenaristii show-ului.Vedetele le stiti deja.=))
Incep prin a va spune ca eu am mers acolo pregatita cu trusa de machiaj.De altfel una profesionala si foarte bine echipata: un rimel, un tus, un ciot de creion dermatograf negru (pun pariu ca ciotul asta exista in trusa de machiaj a fiecarei femei=))), un ruj roz "a la Simona Senzual", un creion corector, un lac galben si cateva buretele demachiante=)).Dar acolo am avut parte de make-up artist...Doamne cat au mai machiat fetele alea la noi! Imi aduc si acum aminte cum stateam in camera in care era si masa de calcat cate 45 de minute si toti muncitorii care treceau prin fata casei isi ridicau privirea la fereastra noastra=)).Adevarul e ca mie-mi placea=)).Si ce ma mai luptam seara cu machiajul ala!=)) Imi trebuia aproximativ o ora si jumatate si tot nu eram multumita de rezultat=)).Bineanteles ca fetele se demachiau in jumatate de ora si bineanteles ca foarte curand am ramas fara buretele=)).
Unul din momentele intens simtite de mine a fost cel in care Anca a intrat in bucatarie in dimineata primei zile, imediat dupa machiaj, ca sa aleaga fata care sa intre prima. Emotiile erau inca acolo asa ca am inceput sa vociferez un "Nu eu, nu eu!",asa ca...Anca ma alege pe mine=)), pentru ca, zice ea:"Imi place freza ta funny!". Si-am iesit in fata casei si-am inceput sa filmam. Si din nou am atras atentia intregii comunitati de muncitori din zona care nu-si mai dezlipeau ochii de la noi...=))
Am scapat de emotii si a urmat un moment comic.Dupa intalnirea de grup trebuia sa mergem sa cotrabaim prin dulapurile baietilor. Si-aici au fost cateva faze comice. Filmam scena in care Andreea vine si ne spune ca va urma aceasta proba de care noi de altfel nici nu aveam habar.Cand deodata am realizat ca "Oh my God...astia or sa ne vada si chilotii! Cum sa ne apara chilotii pe post?"=)) Eu si Gabi am cam intrat in panica=)) Am inceput sa protestam si-ntr-un final ni s-a permis sa ne ascundem toata lenjeria intima intr-unul din dulapurile din alta camera la care baietii nu aveau sa aiba acces.=)) Si daca noi am trisat, baietii nu au fost la fel de inspirati ca si noi...=)) Nimeni si nimic nu se poate ascunde de ochiul ager si necrutator al femeii!=)) Doamne ce mai iesea pe gura fetelor in camera lor! Ma mir ca au putut sa si aleaga ceva care sa dea pe post... Dar de departe cea mai tare faza a fost contabilizarea perechilor de chiloti pe care Adi le avea la el si verdictul sumbru..."Mda...2 perechi pentru 4 zile?Cam putin!"=)) Culmea situatiei e ca Alina a mai si repetat asta la testimonial-ul de dupa.=))Eu macar am fost diplomata:"La Adi mi-a placut ceasul!"=))
Si la final un...Stiati ca=))... bucurestenii nu cunosc sensul cuvantului "duna"? A fost chiar comic. Eram in camera noastra noi fetele, Anca, Alex, Cip si Andreea Raicu. Eu eram ocupata cu aranjatul patului si printre altele le explicam eu ca trebuie sa-mi aranjez duna=)).Si Andreea Raicu a tresarit surprinsa..."Duna?".Va vine sa credeti? In afara de mine si Gabi...mai vestice...nimeni nu auzise pana atunci de duna. Dar va spun ca si acum port stigmatul.=)) Ori de cate ori vorbesc la telefon cu Alex imi aduce aminte ca trebuie sa aduc o duna cand merg la Bucuresti.=))