INTALNIRE PE INTUNERIC - PARTEA I

Stau acum si-ascult Xonia-My Beautiful One, o melodie superba de altfel, pe care am descoperit-o  intamplator uitandu-ma la Cronica Carcotasilor acum cateva zile si mi-am zis ca ar trebui sa scriu cateva ganduri si despre o experienta frumoasa si inedita din viata mea. Astfel...cu o intarziere de 3 luni o sa vorbesc putin despre INTALNIRE PE INTUNERIC. Si cred ca o sa-mi fie foarte greu sa expun in cuvinte ceva ce-am simtit atat de intens, o experienta atat de....TRAITA. Asa ca sansele sa spun lucruri plictisitoare cresc in momentul asta pentru ca primul lucru care-mi trece prin minte e sa zic ca sunt o norocoasa si poate ca atunci chiar am fost...Dar uite-asa a inceput totul... Era o seara de duminica de la inceput de mai, in care eu nu iesisem in oras si ma uitam plictisita cu maica-mea la Schimb de Mame:=))) (ea e mare fana  a emisiunii!) iar in pauza publicitara am vazut-o pe Andreea Raicu care-si promova noua emisiune.Si-atunci mi-a incoltit in minte idea...si-i zic mamei mele..."Cred ca ma inscriu!" si cum in sfarsit am gasit altceva mai bun de facut decat sa ma uit la Schimb de Mame m-am dus la calculator si m-am inscris, nu inainte de-a trimite 2 formulare completate gresit sau din care-am omis unele chestii esentiale cum ar fi numarul de telefon=))). Am facut lucrul asta fara sa ma gandesc la eventualele consecinte, convinsa ca probabil ca nici nu-mi vor citi formularul desi in sinea mea speram ca daca intuitia mi-a dictat sa fac asta ...ea va avea si-o finalitate. Si a doua zi dimineata imi suna telefonul si vocea imi spune ca e Manuela de la Prima TV si ca ma suna pentru ca a vazut ca m-am inscris la preselectie. Ma intreaba daca mai vreau sa fac asta si dupa ce-i confirm ma roaga sa-i trimit un CV si cateva poze de-ale mele. Ii trimit iar dupa maxim 3 zile ma suna din nou si-mi spune ca lor le place de mine si ca vor sa ma cunoasca dar ca pentru asta trebuie sa merg eu la Bucuresti.M-am simtit in acelasi timp multumita si dezamagita. Ultimul lucru de care aveam chef era un drum obositor pana la Bucuresti. Si dupa ce m-am consultat indelung cu maica-mea (care la fel ca toate mamicile se streseaza cand trebuie sa plecam singuri pe undeva) si cu prietenii dar si cunoscandu-ma, am decis sa merg ...pentru ca daca la inceput am facut totul din instinct...in numai 3 zile instinctul se transformase in dorinta...si-avea sa devina regret daca renuntam atunci. Si-asa ca am sunat-o pe Manuela si i-am confirmat ca merg la Bucuresti. Dupa care m-a sunat Hermina si timp de aproape o ora m-a intrebat foarte multe lucruri despre MINE intocmindu-mi astfel o fisa personala.Le-am zis ca voi ajunge in Bucuresti sambata dimineata la ora 08.00, iar ei mi-au explicat cum si ce trebuie sa fac in capitala ca sa ajung la ei. Mi-am facut rezervarea la tren, iar seara la ora 23.00 plecam inspre capitala. Si ca tot romanul care pleaca la drum lung mi-am luat la mine o sticla de apa, cateva sandwich-uri, nelipsita punga de chips-uri si-o pereche de pantofi cu toc=))) ca doar mergeam la o preselectie unde trebuia sa arat si sa ma simt bine...Nu mai erau locuri libere la cuseta...asa ca nu mai e cazul sa va spun ca a fost o calatorie de cosmar, ca nu am putut sa-mi intind picioarele toata noaptea, ca m-am simtit ca o sardina si ca "am dormit" cu capul pe masa. Dimineata la ora 07.00 am inceput sa ma machiez (nu o facusem de cu seara ca sa nu se intinda machiajul=)) ) si mi-am schimbat pantofii lejeri cu cei cu toc=)) din pacate ,parul, pe care ma chinuisem mult sa-l aranjez in ziua precedenta avusese mult de suferit peste noapte=(( ...asta e...dezavantajul de-a nu fi bucurestean!=(( 
E destul pentru azi...maine o sa povestesc despre aventura mea prin Bucuresti...