Se simte miros de cafea. Se pare ca nu eram singura adormita de pe-acolo.=)) Viorel si Cristi ies din bucatarie si Hermina imi face cunostinta cu ei. Ei sunt scenaristii show-ului.Merg in sala de asteptare si pentru ca eram foarte obosita accept invitatia Herminei de-a bea o cafea desi renuntasem la obiceiul asta de mai bine de 3 ani. Ma fac comoda si-ncep sa completez un nou chestionar, iar intre timp mai fac o incursiune la toaleta intr-o ultima incercare de a-mi aranja freza...dar cred ca parul meu era si el adormit.=((
Hermina ma anunta ca baietii sunt pregatiti de discutii asa ca intru in birou. Si fac acum o paranteza...probabil ca va intrebati ce s-a mai intamplat cu pantofii...ei bine i-am lasat in sala de asteptare...=)))
Desi nu stiam mai nimic despre ceea ce presupune televiziunea, descopar pe masa un microfon si-n spatele acesteia o camera de luat vederi asa ca-i intreb: "Voi ma filmati?". Viorel imi spune "Da", Cristi zice ca nu. Deduc raspunsul si-n numai cateva minute reusesc sa fac abstractie de lucrul asta. Nu ma simteam deloc ca fiind in preajma unor persoane pe care le cunosteam de numai cateva minute astfel ca inca de la inceput aflu ca avem in comun faptul ca toti trei am facut la un moment dat parte din sistemul de invatamant. Asa ca spargem gheata cu cateva "barfe " relationate cu educatia si cu mult trambitata taiere a salariilor cu 25%. Dupa care le povestesc "ce vant ma aduce pe la Bucuresti". Le zic ca de vina este maica-mea si Schimbul de mame, ca am fost atrasa de formatul emisiunii si ca eu consider ca e ceva ce mi se potriveste. Ca din punctul meu de vedere cererea este foarte mare si oferta slaba. Ca m-am saturat de scenariile clasice, in care el te invita in oras, neaparat la un suc, in care-ti pune o groaza de intrebari de genul "Ce zodie esti?", "Cati ani ai?", "Care a fost cea mai lunga relatie a ta?" sau "Cum se face ca o fata ca tine este singura?", iar dupa ce-si epuizeaza setul de intrebari...se uita la tine... lipsiti de imaginatie. Le marturisesc ca pentru mine aspectul fizic este foarte important si ca oricat de mult as incerca sa fac abstractie de anumite "defecte" de natura fizica sau spirituala, in timp acestea reusesc sa ia in ochii mei proportii uriase. "As vrea sa experimentez lucrurile in sens invers!", le spun...sa cunosc pe cineva din punct de vedere spiritual si mai apoi sa fac cunostinta cu aspectul lui fizic...Imi expun atat calitatile cat si defectele dupa care le creionez barbatul perfect pentru mine si le spun ca trebuie sa aiba o fizionomie interesanta, sa fie bine facut si neaparat inalt, ingrijit, cu simt estetic,cu o personalitate puternica, inteligent si cu simtul umorului. Viorel, fost profesor de romana, remarca in fisa mea personala ca detest agramatii si marturiseste ca si el are mania de a corecta erorile de genul asta, in vreme ce Cristi concluzioneaza ca nu sunt deloc o tipa pretentioasa, dupa cum pareau sa dicteze aparentele. Imi deschid sufletul si le povestesc despre momentele in care rad cu pofta si despre cele in care izbucnesc in lacrimi dar si despre trecutul meu sentimental. Eram intr-un moment usor vulnerabil din acest punct de vedere, lucru care era vizibil pe figura mea in momentul in care vorbeam despre asta. Cristi realizeaza lucrul asta si ma-ntreaba: "Il mai iubesti?", iar eu ii raspund :"NU!" si repet :"NU!" dar cu totii am priceput ca da.
Sunt pusa in fata unor situatii ipotetice, le mai descriu cateva situatii de-a dreptul ilare legate de asa-zisa mea viata sentimentala dupa care incep sa ma uit peste niste poze. Pozele reprezentau diferite tipologii masculine din care eu trebuia sa aleg numai una. Baietii "pariaza" care va fi alegerea mea dar se-nseala, cu toate ca recunosc...Viorel a fost chiar pe-aproape...=)) Le justific alegerea pe care o fac si le spun: "Adevaratele jumatati se aseamana din punct de vedere fizic!", o conceptie poate prosteasca de-a mea...
Dupa aproximativ 2 ore de discutii, vine si verdictul lor...le place de mine dar imi spun ca nu ma vor baga in show daca nu gasesc un barbat cu care sa fiu compatibila. Intre timp isi face aparitia Hermina care le aminteste ca ar trebui sa incheie pentru ca mai asteapta si alte fete. Asa ca ies pe hol...eram multumita!
Merg in sala de asteptare, unde intr-adevar erau inca 2 fete carora le zambesc si le spun entuziasmata:"Ceau!". Una din fete imi arunca o privire iscoditoare si-mi raspunde inexpresiv:"Buna!" iar cealalta se multumeste sa taca...Incep sa completez contractul timp in care Hermina verifica pe net la ce ora am trenul de intoarcere si-mi zice ca e peste aproximativ 45 de minute. Asa ca ma grabesc sa plec, nu inainte de a-mi schimba pantofii cu toc cu cei lejeri...in public, normal...=)))
Si-aici incepe o noua aventura...=))
Desi nu stiam mai nimic despre ceea ce presupune televiziunea, descopar pe masa un microfon si-n spatele acesteia o camera de luat vederi asa ca-i intreb: "Voi ma filmati?". Viorel imi spune "Da", Cristi zice ca nu. Deduc raspunsul si-n numai cateva minute reusesc sa fac abstractie de lucrul asta. Nu ma simteam deloc ca fiind in preajma unor persoane pe care le cunosteam de numai cateva minute astfel ca inca de la inceput aflu ca avem in comun faptul ca toti trei am facut la un moment dat parte din sistemul de invatamant. Asa ca spargem gheata cu cateva "barfe " relationate cu educatia si cu mult trambitata taiere a salariilor cu 25%. Dupa care le povestesc "ce vant ma aduce pe la Bucuresti". Le zic ca de vina este maica-mea si Schimbul de mame, ca am fost atrasa de formatul emisiunii si ca eu consider ca e ceva ce mi se potriveste. Ca din punctul meu de vedere cererea este foarte mare si oferta slaba. Ca m-am saturat de scenariile clasice, in care el te invita in oras, neaparat la un suc, in care-ti pune o groaza de intrebari de genul "Ce zodie esti?", "Cati ani ai?", "Care a fost cea mai lunga relatie a ta?" sau "Cum se face ca o fata ca tine este singura?", iar dupa ce-si epuizeaza setul de intrebari...se uita la tine... lipsiti de imaginatie. Le marturisesc ca pentru mine aspectul fizic este foarte important si ca oricat de mult as incerca sa fac abstractie de anumite "defecte" de natura fizica sau spirituala, in timp acestea reusesc sa ia in ochii mei proportii uriase. "As vrea sa experimentez lucrurile in sens invers!", le spun...sa cunosc pe cineva din punct de vedere spiritual si mai apoi sa fac cunostinta cu aspectul lui fizic...Imi expun atat calitatile cat si defectele dupa care le creionez barbatul perfect pentru mine si le spun ca trebuie sa aiba o fizionomie interesanta, sa fie bine facut si neaparat inalt, ingrijit, cu simt estetic,cu o personalitate puternica, inteligent si cu simtul umorului. Viorel, fost profesor de romana, remarca in fisa mea personala ca detest agramatii si marturiseste ca si el are mania de a corecta erorile de genul asta, in vreme ce Cristi concluzioneaza ca nu sunt deloc o tipa pretentioasa, dupa cum pareau sa dicteze aparentele. Imi deschid sufletul si le povestesc despre momentele in care rad cu pofta si despre cele in care izbucnesc in lacrimi dar si despre trecutul meu sentimental. Eram intr-un moment usor vulnerabil din acest punct de vedere, lucru care era vizibil pe figura mea in momentul in care vorbeam despre asta. Cristi realizeaza lucrul asta si ma-ntreaba: "Il mai iubesti?", iar eu ii raspund :"NU!" si repet :"NU!" dar cu totii am priceput ca da.
Sunt pusa in fata unor situatii ipotetice, le mai descriu cateva situatii de-a dreptul ilare legate de asa-zisa mea viata sentimentala dupa care incep sa ma uit peste niste poze. Pozele reprezentau diferite tipologii masculine din care eu trebuia sa aleg numai una. Baietii "pariaza" care va fi alegerea mea dar se-nseala, cu toate ca recunosc...Viorel a fost chiar pe-aproape...=)) Le justific alegerea pe care o fac si le spun: "Adevaratele jumatati se aseamana din punct de vedere fizic!", o conceptie poate prosteasca de-a mea...
Dupa aproximativ 2 ore de discutii, vine si verdictul lor...le place de mine dar imi spun ca nu ma vor baga in show daca nu gasesc un barbat cu care sa fiu compatibila. Intre timp isi face aparitia Hermina care le aminteste ca ar trebui sa incheie pentru ca mai asteapta si alte fete. Asa ca ies pe hol...eram multumita!
Merg in sala de asteptare, unde intr-adevar erau inca 2 fete carora le zambesc si le spun entuziasmata:"Ceau!". Una din fete imi arunca o privire iscoditoare si-mi raspunde inexpresiv:"Buna!" iar cealalta se multumeste sa taca...Incep sa completez contractul timp in care Hermina verifica pe net la ce ora am trenul de intoarcere si-mi zice ca e peste aproximativ 45 de minute. Asa ca ma grabesc sa plec, nu inainte de a-mi schimba pantofii cu toc cu cei lejeri...in public, normal...=)))
Si-aici incepe o noua aventura...=))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu