Si nu stiu cum vi se intampla voua dar eu atunci cand ma grabesc sansa sa intarzii sau sa fac o groaza de lucruri exact pe dos exista si de obicei o si valorific.=)) Asa se face ca plec eu inspre gara in mare viteza nu inainte ca Hermina sa-mi explice de unde iau autobuzul care sa ma duca in directia Aviatorilor. Cat de greu putea sa fie? Judecati voi asta... Ajung eu in zona de unde trebuia sa ma ridice autobuzul dar nu reusesc sa depistez statia...Ciudatenii de Bucuresti!=)) Era de-a dreptul pustiu, nici picior de om prin preajma, niciun indicator vizibil...iar eu eram deja in foarte mare intarziere asa ca ma bucur nespus cand dau peste o fata pe care sa pot s-o intreb: "Nu te supara...stii cumva unde e statia autobuzului X ?". Raspunsul ei vine prompt:"Imi pare rau, nu sunt din zona!". Vad in departare un indicator si-mi imaginez ca ala e locul pe care-l caut. Ma deplasez in respectiva directie ca sa constat ca in realitate nu era ceea ce cautam eu. Dar iata ca vine si autobuzul!=)) ...care trece pe langa mine si se opreste la cateva sute de metri mai incolo.=)) Incerc sa-l ajung...dar, dupa cum va imaginati, era o cursa pe care o pierdusem inca din start...Macar am descoperit in sfarsit unde e statia! Si ce credeti? In statie vad si-un indicator...suficient de mic incat sa nu fie remarcat decat de cunoscatori.=)) Asteptarea e lunga...de cam 15 minute, timp in care constat ca Bucurestiul efectiv e populat!=)) Era de altfel absolut normal ca dupa ce-am descoperit de una singura statia sa-si faca si oamenii aparitia...=)) Un domn mai in varsta care astepta si el dupa acelasi ravnit autobuz ma vede foarte agitata si intra in vorba cu mine. Ii povestesc ca vin tocmai din Timisoara, ca am calatorit toata noaptea si ca ma asteapta o noua zi in tren...in cazul in care il prind..."Ati venit aici la Antene?", ma intreaba.Ii explic ca nu e vorba de trustul Intact ci de o casa de productie. Isi face aparitia si autobuzul. Urc si dupa cum mi-e obiceiul stau foarte concentrata cu ochii pe geam.=)) Ajung la destinatie si cobor in gura de metrou unde...astept...si-astept...si-astept.=(( Trenul pleca la ora 12.00 si asta insemna ca mai aveam vreo 5 minute in care trebuia sa ajung in gara, sa-mi cumpar bilet si sa urc si-n tren asa ca deja ma vedeam prin sala de asteptare a garii de nord.=(( Vine metroul asa ca inca mai sper. Ajung in gara, caut cu privirea ceva care sa-mi indice iesirea...dar ...nicio sansa!=)) Noroc ca era o groaza de lume in jurul meu!?=)) Asa ca-ntreb un domn:"Care e iesirea inspre gara?"...raspunsul,...unul previzibil..."Imi pare rau, nu stiu". Incerc din nou si descopar 2 fete invaluite-n ceata, ca si mine:"Asta cautam si noi!". Intr-un final un domn ma aude si-mi indica directia asa ca urc intr-un suflet pe peron...unde aud cum imi este anuntat trenul.=(( E ora 11.59 si eu ma grabesc inspre casa de bilete dar...prea tarziu! Mi se spune ca urmatorul tren e peste abia 3 ore asa ca ma fac comoda in sala de asteptare.=(( Si-acolo o groaza de lume si-o multime de mirosuri! Ma gandesc sa-mi iau si eu in sfarsit masa dar renunt repede la idee si prefer sa vorbesc la telefon. O sun pe maica-mea si apoi pe Alina si-i povestesc cum a fost la casting. Imi cumpar bilet si doborata de mirosuri ies pe peron. Si-aici o noua problema...cersetorii!=((
Se formeaza trenul, urc si-mi caut locul. E langa o doamna foarte in varsta, de origine rroma, cu o multime de bagaje, foarte cicalitoare si care colac peste pupaza are si ceva probleme auditive. Mda...se pare ca "ziua buna se cunoaste de dupa-amiaza!"=(( Nu am dispozitia necesara sa stau langa ea asa ca ma asez vis-a -vis in speranta ca nimeni nu-si va revendica locul. Dar ea are mare chef de vorba, mie imi lipseste rabdarea si energia asa ca-mi schimb inca o data locul. Mananc ceva si fara sa vreau adorm. Ma trezesc in zgomot de manele si injuraturi care se aud chiar de pe bancheta din spatele meu.=(( Din fericire petrecaretii coboara la putin timp asa ca pana la Timisoara mai trag cateva reprize de somn.=))
Este aproape ora 23.00 cand trenul opreste in Lugoj. E sambata seara asa ca singurul care urca in vagon e un tip care se-ndrepta inspre Timisoara pregatit pentru distractie. Ia loc exact pe bancheta din spatele celei pe care statea batrana de care va povesteam mai devreme si asculta foarte linistit muzica,cand din senin se trezeste cu o groaza de boarfe in cap!=)) Se sperie, se trezeste si constata ca de vina e batrana care nu avea stare si-ncepuse sa-si caute din nou prin bagaje!=))) E cel mai comic moment al zilei si mi-e imposibil sa nu rad=))Tipul se muta, oamenii incep sa-i adune batranei lucrurile iar ea continua sa vorbeasca. Trenul se apropie cu viteza de Timisoara, iar eu adorm...din nou. Ma trezesc cand trenul intra in gara. E deja trecut de miezul noptii cand eu ma indrept in sfarsit inspre casa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu