In cazul in care nu ati stiut romanii sunt oameni foarte inimosi, plini de intentii bune si care ar da orice sa isi ajute aproapele...atata timp cat lucrul asta nu este in detrimentul propriilor interese. Cateodata chiar stau si ma intreb oare cum isi descopera unii vocatia asta...de-as ajuta aproapele pe spatele altora? De exemplu, poate veni la tine o anumita persoana...hai sa-i spunem X si sa te intrebe daca nu ai fi dispus sa-i faci lui Y o anumita favoare...favoare care mai tarziu s-ar materializa in BANI.Totul in detrimentul tau dar daca ai accepta, acest gest l-ar pune pe X intr-o lumina foarte favorabila. Si toate astea in conditiile in care tu esti constient ca esti acolo pentru ca ai luptat sa ajungi acolo, ca nu ai putea sa ceri o asemenea favoare nimanui, ca probabil chiar daca ti-ai calca in picioare propriul orgoliu...ti l-ai calca degeaba si ca nu ai suporta sa traiesti cu gandul ca esti intr-un anumit loc pentru ca unul sau altul a simtit mila si a facut un gest altruist.(Desigur... gesturile altruiste merita a fi respectate si facute daca si persoana merita "efortul"). Si X pledeaza: "Mi-am dat seama ca ai putea si m-am gandit s-o ajut. Eu doar am incercat...Daca nu vrei...Ca mi-e mila de ea..."(Facand abstractie de motivatia ta pe care de altfel nu esti obligat sa i-o dai si care poate e chiar intemeiata, de posibilitatea ca tu sa ai merite mai mari decat Y, ca si de faptul ca daca te-ai decide sa-i faci favoarea, ajutorul ar veni din partea ta si nu din partea lui X).
Daca pledoaria lui X nu este foarte convingatoare si raspunsul este nu, atunci vine si judecata,nu una fatisa, ci una usor mascata, in stilul tipic romanesc...ca de'...se stie!... e unul din capitolele la care romanii exceleaza. Si X iti spune..."Eu...daca as putea sa fac asta pentru cineva...as face-o! Asa...cat pot eu!..." Mda...presupun ca e foarte usor sa cantaresti fapte si sa vorbesti despre situatii ipotetice...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu