Si-mi amintesc cata grija avea mama de mine si cat ii mai placea sa ma aranjeze. Nu ma-ntelegeti gresit! Si-acum are foarte mare grija de mine... ca doar stiti cum sunt mamele.Din fericire, mai toti avem cate una acasa... Dar va spun un secret! Mama si-a dorit foarte mult o fetita.Imi povestea la un moment dat cum si-a cumparat o papusa. O avem si-acum. E blonduta, inalta, cu parul lung si cu ochii verzi. Si i-a placut atat de mult incat si-a dorit sa aiba o fetita care sa semene cu ea. Si cred ca-n mare masura dorinta i s-a indeplinit. O sa spuneti ca mi-au murit laudatorii. Dar e adevarat ca noi doua chiar avem multe puncte comune....cum tot adevarat e si faptul ca uneori ea arata mai bine decat mine si alteori eu sunt mai aratoasa decat ea. Si cate fundite imi mai facea sau imi cumpara, toate culorile si marimile! Si cat imi mai aranja parul... doua codite sau una, impletite, despletite, covrigel ori in spic. Mai tarziu, cand am contactat microbul cumparaturilor, am inceput sa-mi cumpar eu fel si fel de accesorii de prins parul...
Imi amintesc cum mi-am amenajat la un moment dat o casuta undeva-n via bunicii, unde gateam toata ziua galuste cu prune. Doar ca eu si prietena mea nu foloseam faina ci noroi...dar chiar si asa erau foarte aspectuoase...In prag de toamna puneam muraturi in cutii de medicamente...Eh! Ce stiti voi! Sclipiri de bucatar!=))...
Imi amintesc de pozele alb-negru. Poate ca nu surprindeau ele toate detaliile dar cu siguranta surprindeau linistea, bucuria si multumirea din ochii nostri. Cum sa nu-ti aduci aminte cu drag de ele cand toate momentele importante din viata ta erau marcate prin macar o poza alb-negru. Imi amintesc cum in prima mea zi de scoala mama m-a dus la un studio foto unde mi-au facut o poza alb-negru. O am si-acum...Eram micuta, frumusica rau, cu uniforma, cordeluta, doua codite despletite si doua fundite.Aveam si un ghiozdanel albastru inchis, foarte frumos, pe care mi-l cumparase bunicul. Era asa cum se faceau pe vremuri, de la forma, la incuietoare, la compartimentare si care-ar putea servi oricand drept etalon. Clasicul ghiozdan pe care mi-l purtam cu mandrie si nu gentile pe care le folosesc astazi elevii...Ca sa nu mai spun de pozele facute de zilele de nastere. Erau tot alb-negru dar nu lipsite de imaginatie...Pe-atunci era considerat un moft poza color... Astazi e un simplu efect al unui aparat digital...
Imi amintesc de serbarile de la gradinita cand pentru cateva ore toti deveneam eroi de poveste: Alba ca Zapada, Cenusareasa, Piticii, Zana Zanelor, Ileana Cosanzeana, Fat-Frumos, Scufita Rosie,... Eu eram Zana Zanelor si aveam coronita, rochie lunga alba si bagheta magica...Ce sa va mai spun! Toata lumea buna a basmului se aduna acolo!...
Si-mi amintesc de jocurile copilariei: "Sotron", "Incetul cu incetul se fabrica otetul", "Prinsa pe animale", "Filme, flori, fete, baieti", "De-a v-ati ascunselea", "Ratele si vanatorii", "Elastic", "Coarda", "Pasarica muta-ti cuibul" sau "Tara, tara vrem ostasi". Stateam toata ziua-n strada si uitam de tot, chiar si de mancare cateodata...In ziua de azi nu mai sunt in trend... Copiii mai stau si azi prin ploaie sau frig... insa doar ca sa fumeze...
Astea erau bucuriile mele si Doamne ce norocoasa am fost!
Astea erau bucuriile mele si Doamne ce norocoasa am fost!
Si-mi amintesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu